(4).jpg)
“Personal, cred în forţa echipei: primarul – gestionar al marilor proiecte pentru Timişoara, viceprimarii – coordonatori de politici publice, secretarul – gardianul legalităţii actelor administrative din primărie şi administratorul public (city manager – n.r.)– coordonator al serviciilor publice locale”, declară vicepreşedintele PNL Timiş Postul de city manager al Timişoarei nu este încă ocupat. Acesta se va ocupa însă în curând, asta pentru că noul primar al Timişoarei, Nicolae Robu, a spus că va organiza un concurs internaţional pentru acest post. Am stat de vorbă cu Viorel Coifan, vicepreşedinte PNL Timiş, un specialist în administraţie, despre această funcţie. Ce înseamnă ea, cât este de utilă şi dacă Timişoara sau alte localităţi au nevoie de ea.
În ultima perioadă, cea a campaniei electorale, candidaţii au amintit de mai multe ori despre oportunitatea înfiinţării în cadrul primăriei a funcţiei de city manager. Ce este aceasta şi cât de necesară este?
Aş dori, în primul rând, să fac o corecţie. City manager-ul este denumirea unei funcţii întâlnite în legislaţia de sorginte anglo-saxonă. La noi se numeşte administrator public. În legea 215/2001 – Legea Administraţiei Publice Locale – modificată şi completată, în cap. VIII, art. 112-114, se reglementează locul, rolul şi atribuţiile administratorului public, atât la nivel local, cât şi la cel judeţean. Citez, pentru exemplificare, art. 112, care reglementează statutul administratorului public la nivel local: “Art. 112. – (1) La nivelul comunelor şi oraşelor, primarul poate propune consiliului local înfiinţarea funcţiei de administrator public, în limita numărului maxim de posturi aprobate. (2) Numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public se face de primar, pe baza unor criterii, proceduri şi atribuţii specifice, aprobate de consiliul local. Numirea în funcţie se face pe bază de concurs. (3) Administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu primarul, atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local. (4) Primarul poate delega către administratorul public, în condiţiile legii, calitatea de ordonator principal de credite“. Vă rog să remarcaţi câteva cuvinte cheie: poate propune, aprobare de către consiliul local, atribuţii de coordonare…Pe scurt, legea nu impune crearea unei astfel de funcţii, decizia rămânând la latitudinea primarului, dar cu aprobarea consiliului local. Ocuparea postului se face pe bază de concurs, iar exercitarea atribuţiilor se face pe baza unui contract de management. Oricum, sunt atribuţii de coordonare şi nu de conducere, acest atribut fiind rezervat primarului, prin art. 61 alin (5): “Primarul conduce serviciile publice locale”.
De ce s-a prevăzut în lege o astfel de funcţie?
Simplu. Primarul este ales în mod direct, prin vot uninominal, să conducă administraţia unei unităţi administrativ-teritoriale: comună, oraş, municipiu. Oricine poate ajunge primar, dacă întruneşte un număr suficient de voturi. El poate fi o persoană respectabilă, plină de bune intenţii, dar nu neapărat un bun manager. Să nu uităm, el este ales şi nu numit în baza unui concurs. Acelaşi discurs este valabil şi pentru viceprimari. Prin urmare, ne putem găsi în situaţia în care atât primarul, cât şi viceprimarul, repet, oameni remarcabili, dar inocenţi în administraţie şi management, trebuie să conducă instituţiile din subordine. Si nu puţine! Ei, cu siguranţă, vor fi conduşi, direct sau indirect, de aparatul din subordine. Adică de funcţionari, manageri, care nu au autoritatea obţinută prin sufragiul universal. Ceea ce nu e normal. În aceste condiţii, legiuitorul a oferit soluţia administratorului public. Mărturisesc că în 2001, fiind deputat in Comisia de Administraţie Publică şi Amenajarea Teritoriului din Camera Deputaţilor, am contribuit împreună cu Victor Dobre – actualul ministru – la formularea articolelor cu pricina.
Cine poate fi administrator public?
Orice cetăţean român – sau probabil şi din UE – care are cunoştinţe şi experienţă cerificată în managementul serviciilor publice. Sigur, dacă cunoştinţele se obţin prin calificări universitare de specialitate, experienţa nu poate fi decât rodul unei activităţi îndelungate în administraţia publică. Prin urmare, toţi aceia care au fost primari, viceprimari, prefecţi, subprefecţi, directori etc. – aici vorbesc de experienţă – sunt bineveniţi. Dar şi tinerii manageri publici, absolvenţi ai Institutului Naţional de Administraţie sau chiar ai prestigioasei Ecole Nationale d’Administration, pot face o bună figură, având o pregătire teoretică de excepţie. Oricum, postul se scoate la concurs!
Ce calităţi ar trebui să aibă?
Profesionalism şi loialitate. De ce profesionalism? Este evident că nu poţi coordona alţi manageri ai unor servicii publice, care se presupune că sunt bine pregătiţi, fără a fi cel puţin la fel de bine instruit. De ce loialitate? Pentru că primarul – în calitatea lui de şef al serviciilor comunitare de utilităţi publice – conduce bazându-se pe informaţiile, rapoartele etc. furnizate de administratorul public. Să fim bine înţeleşi, loialitate faţă de instituţie şi nu neapărat faţă de persoana primarului. Administratorul public nu este funcţionar public, dar este în serviciul public. Dacă prima se poate obţine prin învăţare şi experienţa acumulată, a doua este o chestiune de caracter şi educaţie. Cam greu de găsit în zilele noastre, când traseismul politic este sport naţional, dar nu imposibil.
Credeţi că în cadrul Primăriei Municipiului Timişoara ar fi nevoie de un astfel de administrator public?
Am să încerc să nu vă răspund direct. Vedeţi, atunci când un primar hotărăşte să solicite consiliului local aprobarea scoaterii la concurs a unui post de administrator public apare şi o problemă de orgoliu. Dacă experienţa anterioară a primarului este una în care a excelat în calităţile de manager – şi cel puţin atât dl. Ciuhandu, cât şi dl. Robu îndeplinesc această condiţie – este greu să delegi competenţele de conducere/coordonare altcuiva. Chiar şi viceprimarilor. Te poţi, însă, pierde într-o sumedenie de activităţi mărunte, consumatoare de timp şi energie, fără a mai avea disponibilitatea de a te ocupa de marile proiecte. Şi acestea rămân! Prin urmare, în ultimă instanţă, este o chestiune de opţiune personală a primarului. Personal, cred în forţa echipei: primarul – gestionar al marilor proiecte pentru Timişoara, viceprimarii – coordonatori de politici publice, secretarul – gardianul legalităţii actelor administrative din primărie şi administratorul public (city manager – n.r.)– coordonator al serviciilor publice locale. Sunt optimist în ceea ce priveşte o nouă viziune în administrarea Timişoarei, care, să nu uităm, este şi o zonă metropolitană şi un Pol Naţional de Creştere. Adică este în parteneriat cu încă 14 comune, mai mult sau mai puţin limitrofe. Noi provocări, noi abordări!
