Cum era de aşteptat — ieri, la referendumul ratat al independiştilor — scoţienii au dat dovadă limpede, fără umbră de echivoc, de inteligenţă, devotament pentru propria glie, probând clarviziune istorică şi puternic ataşament faţă de realitatea monarhică. S-au ferit de capcana unor politicaştri vicleni, hulpavi.
Felicitări şi prosperitate milioanelor de scoţieni din ţară şi din diaspora! Prin gestul responsabil al votului de ieri, scoţienii şi-au reconfirmat calitatea de oameni dintr-o bucată, de oameni de mare caracter, care ştiu că recunoştinţa se numără exact între calităţile supreme ale unei fiinţe gânditoare (de vreme ce există până şi la unele animale evoluate, cum să nu o aplaudăm la semenii noştri cu adevărat demni de admiraţie?). Este imposibil să-ţi asiguri un viitor bun, dacă “uiţi” cine te-a apărat, secole în şir, de primejdia invadatorilor, a prăbuşirii în ignoranţă, sărăcie endemică, înapoiere, haos, umilinţă. Un adevăr simplu pe înţelesul oricărui om normal.
18 septembrie 2014 se converteşte, astfel, într-o dată istorică pentru Marea Britanie (chiar că a dovedit, iar, că este mare!), pentru Europa, pentru omenire.
Ce ne facem, însă cu milioanele de creiere spălate de la noi?
Deloc din întâmplare, floarea intelectualităţii, cei mai importanţi artişti ai României, oamenii simpli şi cu suflet curat, având credinţă în suflet, iubire de neam şi patrie, respect pentru valorile perene au conştientizat de vreme multă că e necesară imperios revenirea la tradiţia istorică a neamului şi, deopotrivă, a strămoşilor daci şi a străbunilor romani (care monarhică a fost, precum se cunoaşte), deoarece numai revenirea la monarhia constituţională poate scoate ţara noastră din marasmul prelungit peste fire, alcătuit din strâmbătate, sărăcie, lipsă de orizont, rătăcire morală, sânge şi lacrimi.
Descendenţii nemernicilor ce au bolşevizat România, ca profitori ticăloşi ce sunt, dar şi imbecilii cu creierul neted (inteligenţa o ai din naştere şi — prin educaţie, învăţătură bine îndrumată — o poţi dezvolta, ori nu o ai, şi-atunci, având bună-cuviinţă, este bine să urmezi îndemnurile acelora care văd şi înţeleg, interpretează corect trecutul, clădesc un prezent echilibrat, pregătesc un viitor bun) au cu totul alte opinii. Cum sună o vorbă înţeleaptă, au idei puţine, dar bine de tot înfipte în ţeastă, că politrucii cu asta se ocupă de multe decenii! Dacă lichelele din prima categorie sunt imposibil de scos din propria albie imundă (am jigni porcii, invocându-i pe utilii râmători, despre care specialiştii au arătat că sunt mult mai inteligenţi ca delfinii, câinii, pisicile, caii etc.!), pe ceilalţi bipezi (care sunt milioane, din nenorocire) se cuvine a-i scoate, totuşi, din mizeria în care se complac. Ce balast imens, ce perspectivă anevoioasă!
Ce-i de făcut, totuşi, concret, imediat? Cu ajutorul bunului Dumnezeu, prin trudă multă şi bine făcută, se poate ajunge la un miracol, se poate modifica mentalul meschin, rudimentar, se poate concretiza scoaterea din incultură şi vulgaritate, situaţii care-i uimesc, pe bună dreptate, pe observatorii străini.
Eu trăiesc numai cu mânecile suflecate. Nu numai eu, din fericire. Totuşi, cine e gata de a ni se mai alătura cu sufletul deschis? Tinerii de ispravă aud? Neîntârziat este nevoie de acţiune concretă, RESPONSABILĂ, bine articulată! Patria ne este sacrosanctă nouă, nu şnapanilor, netoţilor.
