Zice-se că primarul Ciuhandu ar avea o dilemă, dar, de fapt, întreaga suflare ţărănistă se află, în această perioadă, într-o mare dilemă. Săptămâna trecută, cu puţin timp înaintea Congresului PNŢCD din 5 noiembrie, cinci lideri ţărănişti au răspuns cuminţi cu „prezent” la apelul preşedintelui Băsescu.
Fostul preşedinte al PNŢCD, Marian Miluţ, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Doru Mărieş, Victor Ciorbea, Vasile Lupu şi Aurelian Pavelescu au venit şi au plecat de la Cotroceni fără să dea foarte multe detalii despre scopul vizitei. Cum loc de speculaţii era destul, acesta nu au întârziat să apară. Perspectiva unei alianţe PDL-PNŢCD s-a lăsat cu demisii ţărăniste pe la Cluj, în vreme ce diverși comentatori politici s-au lăsat cuprinşi de bănuiala că ţărăniştii, împrăştiaţi în aripi şi facţiuni fără număr, caută sfatul împăcării tocmai la pesonajul care le-a dat un brânci fatal pe toboganul politicii mioritice.
Chiar dacă liderii ţărănişti neagă orice discuţii în vederea unei alianţe cu PDL, posibilitatea nu poate fi ignorată, mai ales în contextul în care cele două partide sunt membre ale Partidului Popular European. Cum a avut acces PDL-ul, falnic moştenitor al FNS-ului, tocmai în PPE? Simplu. S-a întâmplat acum câţiva ani, când Traian Băsescu, convins de proprii consilieri că aceasta e cartea câştigătoare, şi-a luat partidul din Internaţionala Socialistă, a îmbrăţişat doctrina populară şi a aterizat confortabil în PPE. Acum, spun aceiaşi comentatori politici, ţărăniştii sunt strânşi de părţile moi şi sensibile tocmai de liderii europeani, care le condiţionează viitorul în PPE de o alianţă cu PDL. Dacă celelalte aripi ale PNŢCD cochetau demult cu această idee, trâmbiţata „Cale Dreaptă” a aripii Ciorbea-Ciuhandu ar sfârşi în mod surprinzător la uşa preşedintelui.
Ce legătură are toată această poveste cu Timişoara? Surse politice anonime, dar, culmea, citate de toată lumea, afirmă că fotoliul de primar al Timişoarei este una dintre mizele importante ale jocului. PDL l-ar cam susţine pe Ciuhandu, iar stimabilul nostru primar face pe secretosul pudic. Şi, uite aşa, ne întoarcem la dilema primarului Ciuhandu, care, contactat telefonic, în loc să lămurească problema, ne-a băgat şi mai tare în ceaţă. Intenţiile sale electorale pot fi rezumate în patru cuvinte: nici aşa, nici altminteri.
Versiunea pentru naivi e simplă: primarul nu consideră că are vreo datorie faţă de PDL, PSD sau PNL, chiar dacă, în 2009, ar fi vrut să-l urce pe Geoană în balconul Operei. Tot Ciuhandu explică, şi nu prea, vizita liderilor ţărănişti la Cotroceni, afirmând că aceştia au răspuns la apelul preşedintelui la fel cum fac şi liderii opoziţiei, Ponta şi Antonescu. În opinia primarului timişorean, nu se poate vorbi despre o alianţă, atâta timp cât PNŢCD-ul nu este unificat. Pe urmă, ce-o mai fi ‘om mai vedea. „Nici nu m-am hotărât dacă o să candidez sau nu. Dacă o voi face, voi fi numai pe listele PNŢCD sau ale unei alianţe în care va intra PNŢCD”, ne-a spun Ciuhandu, în încheiere. Primarul a refuzat să răspundă la întrebarea „Ați fi de acord cu o alianță cu PDL?”. Şi pentru că ne-a rugat insistent să nu-l mai tragem de limbă, ne-am mulţimit cu această explicaţie şi am tras singuri „confuziile”.
Uneori, lipsa unui răspuns este totuşi un răspuns în sine. Primarul nostru s-ar putea să rămână consecvent cu el însuşi, la fel de bine cum s-ar putea să intre în jocul portocaliilor şi să se alăture unei „Alianţe Populare” cu himenul reşapat. Nimic nu e exclus. 2012 se anunţă un an palpitant…
