Am stenogramele dialogurilor purtate in Biroul Permanent al Senatului. Reiese foarte clar cine s-a opus. Si in ce fel. Mai intai s-a incercat musamalizarea cazului prin pasarea problemei la Comisia de control SRI. O comisie care a fost comparata, de multe persoane, cu un cimitir. Un cimitir al cauzelor. Unde crucile si pietrele de mormant s-au incurcat intre ele de multe ori. Sau au fost incurcate.
Scandalul interceptarii ilegale a magistratului Birsan dateaza de prin 2011. De ce nu s-o fi sesizat pana acum Comisia SRI? De ce a facut-o abia dupa ce eu, impreuna cu Dobritoiu si cu alti peste 70 de senatori, am initiat acest demers? E clar de ce. Partea mai nostima este ca doua saptamani, cat a tras de timp, Comisia SRI nu a facut de fapt nicio investigatie. Si-a insusit pur si simplu o informatie transmisa de conducerea SRI.
Dar era impotriva regulamentului Senatului ca o comisie solicitata de noi sa nu poata functiona. Astfel incat, cu strangere de inima, in cele din urma, Biroul Permanent, in care PNL este in minoritate, a luat decizia de a infiinta Comisia. Insa nu oricum. PSD si-a desemnat cu mare atentie oamenii. Refacand de cateva ori lista. Ca sa fie acolo cei mai “potriviti”.
Initial, UDMR care, prin Attila Verestoy, si-a exprimat totalul dezacord cu existenta Comisiei, a refuzat sa faca parte din ea. La fel PDL, pentru ca – nu-i asa? – dandanaua se produsese atunci cand acest partid, in alianta cu UDMR, se afla la putere. Dupa o saptamana, taman cand ar fi trebuit sa ne apucam de lucru – ce sa vezi? – brusc, UDMR si PDL decid sa faca totusi parte din Comisie. Se mai pierde astfel un timp, dar, in schimb, se creaza o noua majoritate in interiorul Comisiei de ancheta. A celorlalti. Si, in viteza, cu aceasta ocazie, se schimba, sub imperiul majoritatii, si denumirea Comisiei. Din denumire dispare sintagma “interceptare ilegala”, desi ilegalitatea fusese constatata de justitie. Si, fireste, mai trece timpul pentru ca si regulamentul trebuie modificat, nu-i asa?
Apropo de regulamentul de functionare al Comisiei de ancheta, tot majoritatea, care – iata un caz fara precedent in istoria Parlamentului Romaniei – a impus un presedinte, altul decat vreunul dintre initiatorii comisiei, a mai reusit o “performanta”. A secretizat lucrarile. Presa nu a mai avut acces. Dupa care s-au mai pierdut vreo doua trei saptamani de discutii destinate unui singur scop. Acela de a evita, cu orice pret, invitarea in fata Comisiei a magistratului Birsan. Voi reveni.
Sursa: CorectNews
Comentarii
comentarii