Ultimii 13 ani din viaţa lui Trandafir Lazăr ar putea sta la baza unui roman plin de dramatism. Timişoreanul, acum în vârstă de 62 de ani, s-a căsătorit cu Florica Trandafir, în anul 1999, s-au mutat la Timişoara, într-o locuinţă socială, repartizată de primărie în baza unei cereri depuse în 1992, şi au făcut un copil. Diferenţa de vârstă, sănătatea precară a bărbatului, lipsurile materiale şi infidelitatea au dus la deteriorarea rapidă a relaţiei dintre cei doi soţi. În anul 2003, Florica Trandafir a născut un al doilea copil. Deşi soţul ei, Trandafir Lazăr, nu era tatăl copilului, acesta şi-a asumat legal paternitatea. După un an, în 2004, Florica Trandafir a intentat divorţ, invocând gelozia exagerată a soţului şi comportamentul necorespunzător al acestuia şi solicitând custodia copiilor şi evacuarea soţului din apartamentul primit de acesta ca locuinţă socială. La începutul anului 2005, Judecătoria Timişoara a admis cererea reclamantei, în ciuda celor susţinute de Trandafir Lazăr. Mai precis, acesta a susţinut tot timpul că acuzaţiile care i se aduc nu sunt adevărate, ba, mai mult, soţia sa a avut o conduită nedemnă de o soţie şi de o mamă (a întreţinut relaţii extraconjugale, a plecat de acasă împreună cu amantul, abandonându-şi copiii). Ca urmare a sentinţei judecătoreşti, Trandafir Lazăr a fost nevoit să-şi părăsească locuinţa şi, din pensia de boală, să plătească o contribuţie lunară de întreţinere a copiilor. Cum nu avea mijloacele necesare pentru a închiria un alt apartament, bărbatul a rămas pe străzi, unde locuieşte şi în prezent. Chiar şi aşa, în cea de-a doua parte a anului 2005, acesta a plătit datoriile fostei soţii la întreţinere, în valoare de peste 1.100 de lei, pentru ca aceasta să nu fie evacuată împreună cu minorii. Drept „răsplată”, Florica Lazăr nu i-a mai permis nici să-i viziteze pe cei doi copii. Trandafir Lazăr a atacat prima sentinţă, însă s-a lovit de alte probleme. Toate notificările cu privire la apelul declarat au fost expediate pe adresa apartamentului din care a fost evacuat. Fosta sa soţie a preluat documentele şi „a uitat” să i le transmită. Prin urmare, rejudecarea nu a făcut decât să confirme sentinţa iniţială. Ultima sentinţă fiind definitivă, ea nu poate fi atacată pe căile obişnuite. Invocând viciul de procedură prin care înştiinţările au fost expediate la o adresa greşită, Trandafir Lazăr a înaintat, la începutul anului 2012, o cerere către instanţele de control judiciar. O cerere rămasă, cel puţin deocamdată, fără răspuns…
