Interviu cu conf. univ. dr. Harry Leon Grossmann, colaborator al spitalului St. Vinzenz din Hanau (Germania), director al Institutului de Psihoterapie şi Hipnoză Clinică, profesor asociat la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Catedra de Medicină a Facultăţii de Medicină şi Catedra de Psihologie a Facultăţii de Psihologie a UVVG – D-le profesor, prin intermediul d-voastră, în fiecare an, studenţii Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” au posibilitatea să facă practică la clinici şi spitale de prestigiu din Germania.
– În primul rând, vreau să spun că predau la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din anul 2004 specialităţile psihoterapie, psihanaliză, psihologie clinică şi hipnoză clinică pentru studenţii şi cadrele didactice de la medicină. În fiecare an, studenţi de la Medicină din anul VI, de la specialităţile chirurgie, interne, ginecologie, vin la practică în Germania, iar o parte din ei la mine, la Institutul de Psihoterapie şi Hipnoză Clinică din oraşul Hanau. În fiecare an au venit studenţi foarte bine pregătiţi. Toţi au fost lăudaţi şi ca o dovadă a acestei bune pregătiri este faptul că unii dintre ei au rămas acolo, lucrează acolo, la specialităţile chirurgie şi medicină internă, unde sunt foarte bine apreciaţi
– În ce s-au specializat studenţii care au fost în practică în acest an?
– Studenţii din anul acesta au profesat în secţiile de chirurgie generală, chirurgie abdominală, medicină generală, dar şi în domeniul psihoterapeutic.
– Care sunt criteriile de selectare a studenţilor care merg la practică în Germania?
– Noi primim CV-urile lor de la catedra de medicină sau psihologie, le studiem şi aprobăm unele din ele. Un criteriu este acela de cunoaştere a limbii germane sau a limbii engleze.
– D-voastră aţi plecat de mult timp din România?
– Da, eu am plecat la vârsta de 6 ani din România, m-am întors în anul 1977, să urmez studii la Facultatea de Medicină „Carol Davilla” din Bucureşti, apoi am plecat în Germania, iar acum m-am întors să fiu cadru didactic la Universitatea „Vasile Goldiş”, la invitaţia d-lui rector Aurel Ardelean.
– Ce credeţi că ar trebui să facă Guvernul României în domeniul sănătăţii?
– Eu mă ocup doar de microcosmos. În România, toată lumea se ocupă de macrocosmos. Aici sunt 24 de milioane de politicieni, care ştiu foarte bine ce este de făcut, iar eu recunosc că nu ştiu foarte bine acest lucru. Din punctul meu de vedere, ca unul care vin din anul 2004 în România, aproape în fiecare lună, cred că lucrurile merg destul de bine, deşi multă lume spune că ele merg prost. Eu cred că în România există o oarecare bunăstare, o oarecare veselie, există restaurante, unde seara nu găseşti nici un loc liber. Eu cred că românii au început să pună mai mare preţ pe calitatea vieţii de fiecare zi decât pe a asigura viitorul celor care vor veni peste trei generaţii, ceea ce face dovada că ei au un spirit latin şi este un lucru admirabil.
– Psihicul românilor este unul bun?
– Deşi românii se plâng toată ziua, în discuţiile particulare care le-am avut i-am simţit destui de stabili psihic şi destul de rezistenţi. Cred că, dacă 50 de ani de comunism nu au reuşit să le dărâme psihicul, nimic nu o va mai face de acum încolo.
– În luna mai, aţi participat la Zilele Academice Arădene, organizate de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, în cadrul cărora aţi susţinut o importantă lucrare ştiinţifică
– Da. Lucrarea se numeşte „Egoismul, egocentrismul şi narcisismul”, care vorbeşte exact despre spiritul nou care apare în societatea modernă şi care nu lasă foarte mult loc la un comportament social adecvat. În ceea ce priveşte „Zilele Academice Arădene”, a fost, ca în fiecare an, un eveniment deosebit, cu prezentări foarte interesante pentru mine, atât ca medic, cât şi ca psihoterapeut.
– Care este diferenţa dintre medicii din România şi cei din Germania?
– Medicii din România sunt, din punct de vedere practic, mai bine pregătiţi decât cei din Germania, deoarece acolo se face foarte multă teorie şi mai puţină practică, deoarece pacienţii acolo nu acceptă să fie văzuţi, examinaţi sau trataţi de un student, pentru că prin lege pacienţii au acest drept, de a refuza aceasta. În România este cu totul altceva, deoarece studenţii fac parte din echipa spitalului şi lucrează în măsura posibilităţilor lor în echipă cu medicii, astfel că un student român ştie să facă o injecţie, să ia tensiunea unui bolnav, să asculte inima unui bolnav, să-l examineze din cap până în picioare, pe când un student german face aceste lucruri doar după ce a terminat facultatea.
– Ce mesaj doriţi să transmiteţi studenţilor de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad şi altor tineri din România?
– Eu le transmit mesajul ca, după ce termină medicina, dacă au posibilitatea să rămână în România şi să-şi practice aici profesia, cu toate că în Germania este o ţară mai civilizată, se câştigă mai bine, condiţiile sunt mai bune, totuşi acolo o să simtă lipsa căldurii umane, iar din punct de vedere emoţional, sentimental, o să se simtă destul de singuri şi doar semi-acceptaţi de societate.
– Ce planuri de viitor aveţi?
– Unul dintre ele este acela de a intensifica colaborarea pe care o am cu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” pe domeniul de hipnoză clinică. Din câte ştiu eu, sunt singura persoană care ţine cursuri complete de un semestru întreg în acest domeniu la o universitate în România, în toată Europa fiind doar circa 100 de persoane care ne-am axat pe acest domeniu didactic. Aş vrea să atrag mai mult atenţia asupra acestui domeniu de terapie, care este unul de viitor şi care în România este abia la început. Doresc să-l dezvolt, să învăţ colegii români să lucreze prin hipnoză clinică, să-i conving să continue pe acest drum şi, dacă vor exista cereri, îi vom invita în Germania, pentru a le facilita specializarea pe acest segment medical.
