Timorgelfest se află anul acesta la a XV-a ediţie, una jubiliară. În cadrul manifestărilor, Filarmonica Banatul din Timişoara îşi aduce o contribuţie substanţială organizând un concert simfonic, sâmbătă, 10 octombrie.
Sub conducerea maestrului Gheorghe Costin, orchestra simfonică va interpreta trei lucrări ale unor compozitori din România. Îşi vor da concursul Molnar Tünde la orgă, soprana Mia Iuga, Silviana Cârdu la orgă, basul Cristian Ardelean şi Cristina Struţa la orgă. Concert maestru Mircea Tătaru a explicat că prima lucrare este Concertul pentru orgă şi orchestră „Purcell Epitaph” de Eduard Terényi. Născut în 1935 la Târgu Mureş, cu studii muzicale în oraşul natal şi mai apoi la Academia de muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, Terényi a devenit compozitor, muzicolog şi profesor, iar după obţinerea doctoratului în stilistică muzicală, a fost numit conducător de doctorat. A dovedit o preocupare permanentă de analiză a muzicii contemporane, a limbajului modern de exprimare, studiile sale muzicologice fiind oglindite în toate transformările propriului său limbaj componistic, care a parcurs mai multe etape: de la influenţele folclorului muzical din Transilvania, prin orientarea spre elemente bartokiene, percepţia muzicii seriale ale lui Anton Webern, spre tratarea elementelor muzicii arhaice prin formele cucerite de muzica modernă.
În continuare vom asculta în premieră absolută Cantata Angst — „Muntele fricii şi muntele fericirii” pentru soprană, bas, patru recitatori şi orchestră de Mihai Şerban Ungureanu – Pamfil. Născut în 1956, Mihai Şerban Ungureanu a urmat cursuri muzicale la Oradea, apoi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Compozitor, pianist şi muzicolog, este din 1992 profesor la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara. A obţinut doctoratul în muzică la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. A parcurs câteva etape în clarificarea propriului limbaj muzical, cum ar fi un limbaj abstract plasat pe structuri modale, apoi un tonalism transparent bazat pe muzică electronică, ambientală şi muzică religioasă. După cum se observă din subtitlu, ne vom afla în faţa a două stări de sentimente opuse — supremaţia fricii şi mai apoi depăşirea acestui sentiment teribil prin abordarea curajoasă şi depăşirea lui printr-o maiestuoasă evoluţie umană. Muntele semnifică faza extremă a celor două stări spirituale, dar este legat şi de afirmaţiile fundamentale ale lui Iisus, Mântuitorul, în Predica de pe munte. Compozitorul a avut bunăvoinţa să-mi ofere câteva cuvinte descriptive în legătură cu această lucrare în primă audiţie absolută. „Întrega cantată alternează, fluctuează între două opţiuni reprezentând sublimate artistice puse în slujba scopului urmărit. Pe de o parte am folosit ca material sonor un compozit dodecafonic, difuz, nonevolutiv, uneori cu alură impresionistă, fluid, împrăştiat aparent aleatoriu pe suprafaţa partiturii. Pe de altă parte am folosit un material concis, diatonic, limpede, evolutiv, solid ca substanţă afectivă.[…] Alternarea celor două moduri de lucru cu substanţa sensibilă muzicală s-a realizat prin corespondenţa lor cu două stări antinomice ale contextului psiho-afectiv ilustrat prin limbaj muzical, aparţinător oricărei polarităţi dintre starea de boală şi starea de sănătate”.
Ultima lucrare din program aparţine compozitorului Dan Dediu şi este tot o primă audiţie absolută. Se numeşte „Die Seele” (Sufletul), o simfonie pentru soprană, orgă şi orchestră. Dan Dediu s-a născut în 1967, a studiat la Bucureşti iar apoi la Viena. Este un compozitor prolific abordând toate genurile muzicale. Notorietatea sa a trecut de graniţele ţării prin bursele de creaţie la care a participat, dar mai ales este cunoscut prin lucrările sale care au fost editate şi înregistrate nu doar în Europa, dar chiar şi în Australia. Actualmente deţine funcţia de Rector al Universităţii de Muzică din Bucureşti. Simfonia sa are 6 părţi de lungimi diferite, fiecare având un titlu. Ele se numesc Preludio, Sentimental Journey, Intermezzo, Die Seele, Thorns (spini) şi Chor Der Engel. Este interesant că partea a patra are un număr de opus anterior simfoniei. Probabil că era o piesă de sine stătătoare căreia i-a găsit un loc, o completare necesară în ansamblul acestei lucrări care va încheia concertul simfonic de pe scena Capitol, a conchis maestrul Mircea Tătaru.
