România este una dintre puterile agricole ale Uniunii Europene, capabilă să producă siguranță alimentară, dar din păcate, în 2023, necesarul de consum intern este asigurat de importuri. Prof.univ.dr. Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, atenționează că sunt două cauze care agravează situația: lipsa procesării materiilor prime provenite din agricultură și criza tot mai gravă a zootehniei.
Marile probleme…!
“Este inadmisibil să imporți carne de porc în valoare de peste 1 miliard de euro. Ministerul Agriculturii obligatoriu trebuie să facă o analiză pentru a vedea concret care sunt costurile pe care agricultura României le are la această dată”, spune prof. Tabără. Aici nu e vorba numai de importul de alimente, ci și de tehnica agricolă performantă, aproape toată pe care fermierii o utilizează în producția agricolă în prelucrarea terenului. Tot de pe piața externă sunt aduse aproape toate semințele, îngrășămintele și pesticidele.
Cum am ajuns în această situație? Prof. Tabără spune că este greu de explicat, dar și mai greu de acceptat. “Vina o avem toți care activăm în agricultură mai ales cei care nu au înțeles și nici nu vor să înțeleagă nici la această dată. Ce înseamnă să ai material biologic aici în țară care să fie echivalentul în aur?”.
Necesitatea creării valorii adăugate produselor agroalimentare prin procesare este absolut obligatorie, nu numai în 2023, ci și în anii care vor veni, pentru a reduce dependența de piața externă, față de Uniunea Europeană și de riscul adâncirii în neputință și în lipsa de inițiativă și de idei. Prof. Tabără reamintește că aceasta este marea problemă a României: să rămână dependentă de hrană. Nu e vorba de hrană exotică, ci de cea de toate zilele care se poate produce din surse ieftine aici în țară, cum sunt porumbul, grâul sau orzul. Astfel, trebuie sprijinită puternic și zootehnia, oferind hrană animalelor. Profesorul a mai explicat că s-a încercat încă din 1995 monopolizarea acestor surse genetice din agricultură la nivel mondial de câteva state și de câteva companii care dețin sursele financiare. S-a impus ideea că ceilalți sunt săraci și neputincios în a dezvolta metode de cercetare. Se pare că România și în 2023 se află în același blocaj și este percepută ca o țară săracă care nu are resurse pentru cercetare în agricultură. Un exemplu, o junincă o producem cu o investiție de aproximativ 4.000 lei până ajunge la faza de gestație, iar când este cumpărată de pe piață externă se plătește cu 2.500 – 3.000 euro. Se justifică oare?, se întreabă academicianul. “Nu e normal să finanțăm acele domenii care produc acest material biologic cu valoare și cu grad de adaptabilitate pedoclimatică și climatică superioară, față de ceea ce înseamnă aducerea unor biotipuri de rase din Danemarca, Olanda sau din alte țări și crearea acelor forme românești. Vorbim de partea de zootehnie”.
Cum am ajuns aici?
Prof. Tabără este de părere că am ajuns aici, datorită unei dependențe totale de un anumit sistem care te leagă, care îți ia lipsa de inițiativă. “După părerea mea, în sectorul agroalimentar vorbim de o blocare a inițiativei, de găsirea de soluții care să rezolve problemele grave cu care se confruntă agricultura României”, atrage atenția prof. Tabără.
În ceea ce privește sistemele de finanțare, Valeriu Tabără a atras atenția că pot apărea multe surprize dacă se analizează amănunțit cele două perioade de finanțare a PNDR, 2007 -2013 și 2014 -2020. Sunt multe studii, dar niciuna nu se duce la țintă, fiindcă s-ar putea să avem surprize teribile. Facem politica pentru circa 40% din potențialul agricol al României. Acesta este susținut prin diferite mijloace, inclusiv prin ceea ce înseamnă Planul Național Strategic în 2023. S-a lucrat mult la el, dar se pare că totuși ideile vin din altă parte și sunt străine de agricultură românească cum s-a întâmplat de foarte multe ori de a lungul istoriei post-decembristă. Vorbim inclusiv de PNDR-ul trecut – este de părere academicianul. În ultimii ani, multe dificultăți le-au creat produsele importate, chiar dacă vin din țări care au mare experiență în siguranța alimentară din UE. Nu numai în 2022 au fost probleme, ci și în alți ani, inclusiv în 2023, cu lactatele, carnea și produsele din carne și multe altele.
Sunt probleme care nu ar trebui să se întâmple mai ales într-un sistem așa de bine dezvoltat și pus la punct cum este cel al UE, cu atât mai mult cu cât produsele agroalimentare sunt importate tot din țări care sunt membre ale UE. Tabără a reamintit și de dublul standard, de aceleași produse care ajung pe piața românească și au o calitate inferioară, față de cele din Occident. “Victimele unei asemenea situații suntem noi, consumatorii români, dintr-o țară care este o mare putere agricolă în UE. Chiar dacă vorbim astăzi de o schimbare majoră a condițiilor climatice, România rămâne o țară care nu ar trebui să și pună niciodată problema siguranței alimentare. Dimpotrivă, trebuie să rămână o țară producătoare de siguranță alimentară”. De ce am ajuns aici? Profesorul a adăugat: “Dacă lași toate acestea pe baza celor care nu au avut experiențe și nu au avut contact niciodată cu sectoare importante ale agriculturii și nu au avut nici curiozitate să se ducă să vadă la fața locului situația, atunci când are loc un eveniment excepțional, nu au cum să fie capabili să dea soluțiile cele mai bune”. Astfel, există eșecul să te trezești ca un sistem care se află într-o țară cu un potențial formidabil, cum este al României, să intre într-o fundătură care să tulbure întreg sistemul economic și sociopolitic, nu numai agricultura.
“I-am spus domnului prim-ministru că dacă faci adunarea deficitului comercial de produse agroalimentare și a celui cu probleme legate de inputuri majore pentru agricultură, se va ajunge la concluzia că agricultura României nu este rentabilă. Mai bine cumpărăm de afară totul așa cum se întâmplă în acest moment în mod aberant”, a concluzionat dramatic academicianul. Statisticile arată că România are un potențial de 40 -50 de miliarde euro și realizează undeva între 15 și 17 miliarde de euro. Intervalul acesta de producție lipsă este exact partea de valoare adăugată (procesarea) care lipsește în acest moment materiilor prime din agricultură, dar și partea de organizare eficientă.
Tabără mai concluzionează tragic: “Noi nu avem organizare. Cooperativele trebuie să aibă membrii egali și cu cei care sunt responsabili cu prelucrarea produselor și cu cei care lucrează în câmpul de legume sau se îngrijesc de vaci să producă lapte”. Se vorbește de reducerea prețului general la lapte, dar unde a avut loc aceasta? La bietul producător. El este cel care a pierdut. Ceilalți au transferat sarcina pe producătorul de jos. În timp ce magazinul profită de cel puțin 7 lei, fermierul a pierdut 7 lei sau 70 de bani sau 80 de bani. “E normal asta? Acesta e sistemul de organizare pe care noi îl avem”.
Președintele ASAS mai susține că marea problemă este că subvenționăm domenii agricole, dar anomalia este ca exportăm subvenția. Aceasta e mare dramă a agriculturii românești: nu producem plus-valoare. De aceea sistemul de finanțare a agriculturii trebuie să se bazeze pe performanță și nu pe cantitate. “Până nu vom avea acest sistem, niciodată nu vom reuși să ne comparăm cu țările tradiționale din Uniunea Europeană. Aceasta este altă problemă a țării noastre: suntem una dintre cele mai puternice forțe agricole, din Europa, dar depindem de importuri. Este o dramă din care nu am ieșit nici după 33 de ani, un non-sens pe care îl perpetuăm”. Agricultură românească înregistrează adesea recorduri de producție la porumb și la grâu, dar nu avem carne de porc românesc, ci o importăm. Avem producții uriașe de ulei, dar cel de floarea soarelui are prețuri mari. Este inadmisibil așa ceva!
Soluțiile
Care ar fi soluțiile? Prof. Valeriu Tabără este de părere că e nevoie de strategii pe termen lung, cel puțin până la cinci ani, iar dacă nu avem aceste strategii cu proiecte pe termen lung, trebuie realizate, urgent. Au fost discuții cu aprobarea multiplicării genomice la Bruxelles în acest an, dar acolo trebuia să participe ministrul, nu emisarii într-o problemă așa importantă! Dacă nu trecem de la procentul de 22% ponderea producției zootehnice la 50-60% din nivelul producției agroalimentare românești, nu o să fim niciodată rentabili. Aceasta este fundamental. Prof. Tabără: Uitați-vă la PNS! Se repetă greșeala de la fostul Sapard, program pe care îl cunosc foarte bine. Atunci era să fim executați pentru 2 miliarde de euro, fiindcă nu am gândit obiectivele de prelucrare a producției în mod corespunzător. Am vrut capacități mari de producție, fără să facem analiza surselor cu care se alimentăm abatoarele, cazul celui de la Hațeg și de la Sălaj, plus alte două-trei în țară. Cea mai integrată structură a economiei românești a fost întotdeauna gospodăria țărănească mică sau mare.
Omul a pornit de la câteva găini, dar avea și rațe, vacă de lapte sau de carne, iar în grădină un spectru larg de pomi fructiferi și de legume, care asigura necesarul consumului familiei din aprilie, până în octombrie. Țăranul mai are în gospodărie o scroafă-două care fată purcei și pe care îi valorifică pentru a-și asigura sursele financiare pentru dezvoltarea și susținerea gospodăriei și nu numai, ci să-și poată asigura o educație și copiilor, să îi dea la școli. Academicianul a atenționat că gospodăria țărănească a fost și continuă să fie cea care asigură economiei românești oameni de certă valoare. Acum în PNS, se intră cu aceeași mare greșeală! Sursa care se oferă este de peste 15 miliarde de euro ca să investești în obiective mari, dar nu se va putea încadra în intervalul de rambursare.
Președintele ASAS a concluzionat: “Se va constata că suntem nebancabili. Nu se vor putea încadra în interval de rambursare cu toată garanția care vine de la Fondul de Garantare pentru întreprinderi mici și mijlocii sau pentru garantarea fondului pe agricultură. Nu au cum. Este imposibil!”
Comentarii
comentarii
