După toate aparențele, Coldea, Stanciu şi Koveşi au întors armele. Și au pus tunurile pe familia prezidențială şi pe apropiații acesteia. Pentru a se pune bine cu noua stăpânire. Treabă românească. Dar dacă nu-i așa? Dacă asistăm la o manevră? Dacă are loc o diversiune? Nu ar fi plauzibilă oare și cealaltă variantă? Să vedem!
Evident, nu este de mirare să asistăm la trei trădări. Trei oameni aduși de Traian Băsescu, ridicaţi din iarbă și înălțați în cele mai înalte demnități, în trei domenii cheie. Cel mai important serviciu secret. Înalta Curte. Parchetul General ieri, și azi, DNA. În mod normal, Florian Coldea, Livia Stanciu și Laura Codruța Koveşi ar trebuie să-i fie loiali, până la capăt, lui Traian Băsescu. Unui demnitar în numele căruia au executat oameni și au făcut abuzuri. Mai mult decât atât. În mod normal, Traian Băsescu, așa cum îl cunosc eu cel puțin, și-ar fi luat garanții serioase. Legate tocmai de loialitatea acestora. Loialitatea de după. Și, totuși, din ce în ce mai insistent, se vehiculează tema unei despărțiri. A unei desolidarizări. A întoarcerii armelor. A trecerii celor trei în cealaltă tabără. Care e cealaltă tabără? Klaus Iohannis. Dar oare Klaus Iohannis le-a cerut așa ceva? Are el vreun interes, cât de mic, să genereze și să asiste la jalnicul spectacol al trădării? În definitiv, Băsescu și întreagă lui „familie” sunt oricum pe linie moartă, puși acolo de mersul implacabil al istoriei.
Dacă cineva a observat, nu a existat niciun moment în care, în analizele mele, să fi creditat teza conform căreia cei trei fac astăzi parte dintr-o altă tabără. Mi-am păstrat toate rezervele. Și, în cele ce urmează, voi explică de ce.
Traian Băsescu ştia perfect, cum știa o țară întreagă, că nu va mai fi președinte. Că, din acel moment, vor exista inevitabile trădări și inevitabile operațiuni de răzbunare. De revanșă. În consecință, dacă avea un elementar instinct de conservare, dacă era cât de cât un om politic, se pregătea temeinic pentru asemenea eventualitatea. Și, cred că nu se îndoiește nimeni de faptul că Traian Băsescu este unul dintre cele mai bine antrenate animale de pradă, animale politice pe care le-a dat România în ultimele decenii. Un personaj fără niciun fel de scrupule. Cum am putea, așadar, să ne imaginăm că a lăsat asemenea lucruri – cele trei „chei”, cum singur s-a exprimat – la voia întâmplării?
În mod normal, el a procedat astfel. A pus în cele trei funcții cheie persoane pe care le poate șantaja. Care au săvârșit fapte extrem de grave. Le-a obligat, în continuare, cât timp el a fost la butoane, să facă fapte și mai grave. Pentru a fi și mai șantajabili. I-a atenționat că în cazul unei trădări, îi va execută. Apoi, înainte de a părăsi Cotroceniul, s-a înţeles cu cei trei ca, aceștia să săvârșească, fiecare în parte, unul sau mai multe acte de diversiune, comportându-se ca și când au întors armele. Ca și când au pus tunurile pe el. Numai astfel putea avea, dacă nu garanția, dacă nu certitudinea, cel puțin o serie de condiții indispensabile pentru ca cei trei să rămână în post și să nu devină, imediat, ținte ale noi administrații prezidențiale. Și nu întâmplător, luni seară, la B1 TV, Traian Băsescu a vorbit despre procurorii și judecătorii care sunt șantajabili. De fapt, i-a mai atenționat o data, public, în singurul mod posibil, pe cei trei să nu calce cumva peste linia roșie.
Dar oare Klaus Iohannis se lasă păcălit?
