„Senzaţia e că politicienii încearcă să se conecteze cu protestatarii din interese electorale, nu pentru interesele cetăţenilor. În Timişoara, au fost încheiate protocoale între politicieni şi protestatari pentru dialog credibil, atât la nivel judeţean, regional (Banat), cât şi naţional”, a declarat Eugen Gherga, secretar FECC Timişoara.
Luptătorii nu pot fi cumpăraţi
Scopul declarat este identificarea soluţiilor de rezolvare a urgenţelor. Revoluţionarii protestatari din Piaţa Victoriei din Timişoara susţin că o urgenţă e abrogarea prevederilor contrare legii recunoştinţei (o aducere la normal: statul a încurcat viaţa unora, statul să descurce). Cu aceasta însă luptătorii nu pot fi cumpăraţi, iar protestele nu vor înceta. Toţi ştiu că revoluţionarii se află în nucleele dure ale protestelor din întreaga ţară. Bulgărele de zăpadă – că tot e sezon – a pornit să se rostogolească şi atrage, devenind tot mai mare, poate ajunge avalanşă; apoi e dezgheţul, cu inundaţii (poate un „tsunami” românesc). Lecţia Boc e de reţinut pentru oricine n-are idee de gospodărirea naţiunii, pentru încă 22 de ani de acum înainte: dacă o ia razna, nu va avea mai mult de 3 luni; revoluţionarii au făcut ceea ce ştiu mai bine: au ieşit în stradă, cu recuzita de rigoare. Guvernanţii sunt aroganţi că-s „tari”? Ce-ar zice de discursul invers – similar – al revoluţionarilor: guvernanţii să fie suspendaţi un an din viaţa publică, deoarece sunt naşpa, să-şi „facă curăţenie”
Guvernanţii se miră
„Facturile de achitat – în an electoral – sunt dure. Reţeaua de tip „rezistenţă” – dezvoltată prin legăturile dintre protestatari pe cuprinsul patriei – nu convine deloc regimului. Nimeni nu reprezintă mişcarea naţională ca întreg şi nici nu e nevoie, căci cetăţenii ştiu ce au de făcut: guvernanţii se miră să afle că vinovaţii sunt chiar ei şi nu jupânul Ion Raţiu – care se presupunea că alimenta aşa ceva cu dolari şi droguri – care a murit, deci nu mai poate fi indicat. În România, datorită recentului recensământ, a reieşit că produsul intern brut pe locuitor e mai mare decât până acum dar în a cui portofele e diferenţa? Sunt prea mulţi cei care ştiu că la ei nu-i; alţii s-au calificat în preluare, mai ales aceia care doar din relaţia cu statul trăiesc bine. Preşedintele a anunţat că ştia demult înlocuitorul precedentului premier; în acelaşi registru, e de presupus că ştie şi rezerva actualului premier. Anul acesta, 2012, a fost anunţat anul apocalipsei; a venit timpul socotelilor naşpa”, e de părere Gherga.
