Filarmonica Banatul Timişoara va dedica seara de vineri, 20 martie, pianului şi unei capodopere muzicale pe care i-o datorăm lui Robert Schumann — Concertul pentru pian şi orchestră în la minor op.54. Urmează faimoasa „Rapsody in blue” de George Gershwin, care a revoluţionat muzica americană şi pe cea internaţională.
Concert-maestrul Mircea Tătaru a explicat că ambianţa impunătoare a stilului simfonic abordat în conceperea concertului instrumental inaugurat de Beethoven în ultimele sale concerte se remarcă din plin la acest concert pentru pian. Ca şi la Beethoven, este evident că pianul este instrumentul preferat al lui Schumann, este confidentul şi cel care i-a declanşat fantezia şi forţa creatoare. Este cel mai poetic concert romantic, plin de zbucium şi contraste. Să menţionăm că prima parte, Allegro affettuoso, a fost compusă în 1841, sub denumirea de Fantezie pentru pian şi orchestră şi a avut prima audiţie într-un concert la Gewandhaus din Leipzig, având-o ca solistă pe Clara, soţia lui, iar dirijor, pe Felix Mendelssohn Bartholdy. A fost un mare succes. În 1845 mai adaugă două părţi, devenind concertul pe care l-am ascultat de atâtea ori. Vom observa cum orchestra filarmonicii şi solistul concertului, pianistul Dinu Mihăilescu, vor constitui un ansamblu unitar, contribuind împreună, cu mijloacele specifice, la naşterea unei muzici extraordinare. Din păcate acest mare compozitor s-a stins din viaţă la 46 de ani, lăsând destule lucrări neterminate, printre care încă trei concerte pentru pian. Prin acest minunat concert, Schumann atinge apogeul în creaţie.
Filarmonica „Banatul” Timişoara a dedicat luna martie în special concertelor pentru pian. Mai mult, vineri 20 martie, sub genericul Familii de Muzicieni, este invitată pe scena Capitol familia Mihăilescu, ai cărei membri — Ioan, Dinu, Manuela şi Dragoş, sunt toţi pianişti. Ei ne-au oferit o seară încântătoare şi în luna decembrie 2013.
Pentru început vom asculta Sonata pentru două piane şi percuţie de Béla Bartók. Ea a fost comandată pentru a fi interpretată la un concert aniversar al Societăţii Internaţionale pentru Muzică Contemporană, în 1938. Compozitorul împreună cu a doua sa soţie, Ditta Pásztory, s-au aflat la premieră în faţa celor două piane. Cum piesa presupune şi doi percuţionişti, au fost invitaţi să cânte Fritz Scheiesser şi Philipp Rühlig. Atât publicul cât şi presa a primit cu entuziasm această lucrare. Mai apoi, familia Bartók a interpretat sonata şi la Town Hall din New York. Iana-Manuela Mihăilescu şi Dragoş, împreună cu percuţioniştii Doru Roman şi Zsolt Csongor Szabo vor interpreta vineri, această sonată.
În încheiere vom asculta faimoasa „Rapsody in blue”de George Gershwin, la pian fiind Ioan Mihăilescu. De necrezut, Gershwin povesteşte în scrierile sale că celebra„Rapsody in blue” s-a născut în tren şi pe când zgomotul ritmic al vagonului îl pisa la cap, din lăuntrul larmei obsedante a auzit în urechi muzica de la început la sfârşit, a intuit întreaga construcţie a rapsodiei. El precizează că nu temele le-a auzit, probabil le descoperise deja, ci întreaga compoziţie, ca un întreg. Premiera a avut loc într-o după-amiază de februarie a anului 1924. Paul Whiteman şi orchestra sa intitulată Palais Royal Orchestra a interpretat rapsodia în concertul pe care l-a denumit Un experiment în muzica modernă. A fost un moment care l-a făcut celebru pe Gershwin, a revoluţionat muzica americană şi mai apoi pe cea internaţională. Unii muzicieni fericiţi că au un compozitor cu adevărat american au spus că acest om remarcabil a scos o lady din jazz şi a introdus-o în sistemul muzicii culte. Premiera a fost la Aeolian Hall din New York City. Concertul va fi dirijat de maestrul Răsvan Cernat, a explicat Mircea Tătaru.
