Banatul habsburgic, în documente dispărute de un veac, descoperite de istoricul Ioan Haţegan
Documente dispărute în timpul Primului Război Mondial care vorbeau despre fiscalitatea habsburgică în satele din Banat, dar şi despre disciplina germană impusă în zonă, au fost descoperite de istoricul Ioan Haţegan, cercetător ştiinţific la filiala timişoreană a Academiei Române, care va elabora o lucrare ştiinţifică pe această temă.
Este o muncă laborioasă, cu traducerea textelor din limba germană, care face şi o cronologie a Banatului veacului al XVIII-lea şi din prima jumătate a celui de-al XIX-lea.
‘Sunt documente de arhivă, astăzi pierdute, a căror rezumate au fost publicate de un şvab din Periam, Ludvig Grun, sub numele maghiarizat de Baroty Lajos, documente care au fost pierdute în preajma Primului Război Mondial, dar datorită acestui om avem rezumatul lor. Eu le traduc din germană şi încerc să le pun într-o cronologie a Banatului habsburgic sub administraţia militară 1716-1753’, spune Ioan Haţegan. Este o temă de cercetare la Filiala Timişoara a Academiei Române, care va avea în jur de 400 de pagini.
Cele nouă volume în limba germană găsite de istoric dezvăluie poziţia administraţiei militare habsburgice faţă de Banat, ordinele date districtelor, modul în care locuitorii şi administratorii districtelor răspundeau administraţiei imperiale.
‘Întâlnim o situaţie extrem de interesantă. Era austeritate, au fost sarcini fiscale foarte mari pe seama populaţiei române şi sârbe. Coloniştii au avut câţiva ani de scutire de contribuţii. Aceste contribuţii au fost tot mai mari de la un an la altul, pentru că Imperiul Habsburgic avea nevoie de bani pentru susţinerea deselor războaie. Sunt lucruri foarte interesante, de la aspecte excelente, de substanţă, până la lucruri mărunte, care se referă la un sat sau altul. Se menţionează despre prezenţa cnejilor şi a obercnejilor, despre rolul lor, despre fuga locuitorilor din Banat în alte zone învecinate şi reîntoarcerea lor la vatră după un timp’, spune Ioan Haţegan.
Cercetătorul remarcă un comportament deosebit al populaţiei locului, care, deşi era pusă să plătească impozite tot mai mari, s-a supus ordinelor Coroanei.
‘Lucrurile au început să se stabilizeze şi, în ciuda contributaşilor impozitărilor mari, administraţia habsburgică a reuşit să introducă ordinea şi disciplina în Banat, iar această influenţă habsburgică germană se mai resimte şi astăzi’, concluzionează istoricul.
Pe lângă această cercetare, Ioan Haţegan mai are în lucru un volum despre ‘Banatul în lupta antiotomană’, scrisă împreună cu asistentul de cercetare Alexandru Coşa, lucrare care încearcă să fie o sinteză a efortului militar antiotoman al bănăţenilor în secolele XIV – XV.
‘În acele secole a fost efort militar şi rezultate deosebite. Pe atunci era în Banat ‘banderiul comitelui’ (armata comitelui) de Timiş, de Caraş, de Cenad sau de Arad, de 200 – 300 de oameni; erau apoi nobilii de comitat, obligaţi să vină la armată cu calul, cu lancea, cu sabia. O lance avea 10 oameni, cu care veneau. Urmau cnezii şi oamenii liberi’, explică Ioan Haţegan.
El remarcă drept aspect interesant faptul că în cadrul fostului regat feudal maghiar au fost multe districte româneşti, dar numai opt din cele din Banat au obţinut privilegii speciale care le făceau să fie adevărat ‘stat în stat’, iar regele nu putea dă doneze pământ cuiva străin de districte decât dacă nobilii şi cnezii din districte aprobau.
‘Nu putea să le ia în timpul judecăţii calul, armele sau alte lucruri de acest fel, şi acesta a fost unul dintre rezultatele spectaculoase ale acestei rezistenţe antiotomane deosebite timp de vreo 120-130 de ani pe care au depus-o toţi locuitorii Banatului, ameninţaţi de anualele incursiuni de pradă ale turcilor otomani’, detaliază cercetătorul.
Haţegan speră ca în acest an să vadă lumina tiparului un prim manuscris despre Banat, scris în Banat, în 1726, în limba latină, de iezuitul Matias Bel, textul original având 250 de pagini.
În urmă cu doi ani, Ioan Haţegan a dat literaturii primul Dicţionar al aşezărilor din Banatul istoric pe 1000 de ani, lucrarea fiind rezultatul muncii de cercetare şi cartare de aproape 40 de ani a autorului, în care sunt amintite zeci de mii de localităţi din Banatul Românesc, Sârbesc şi Unguresc, multe dintre ele dispărute, cu rădăcini în vremea voievodatelor lui Gelu şi Ahtum.
