Cu această chemare este introdusă celebrarea solemnă a Sfântului Crăciun, sărbătorirea Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Prin venirea pe lume a Pruncului din Betleem, sentimentul bucuriei, al speranţei şi al încrederii este şi mai accentuat, deoarece aici nu este vorba de un oarecare prunc, care se naşte cândva pe acest pământ. El este Pruncul Dumnezeiesc, de la care Biserica primeşte „lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, făcut, dar nu creat de o fiinţă cu Tatăl”, la a cărui naştere, în acea noapte sfântă, îngerul vesteşte păstorilor o bucurie mare: „Vi s-a născut azi Mântuitor, care este Cristos Domnul, în cetatea lui David” (Lc 2,11).
Dar ca Dumnezeu să se arate în mijlocul nostru în forma unui prunc, aceasta a întrecut orice aşteptări. Această cale prin care Dumnezeu se apropie de om, pentru mulţi a fost de neconceput, chiar şi până astăzi pentru mulţi a rămas de neînţeles şi neacceptat. „Iată copilul acesta este rânduit spre căderea şi ridicarea multora…” (Lc 2,34). Păstorii şi magii se numără între aceia, care vin şi se închină în faţa Lui, oferindu-şi darurile pregătite pentru Fiul lui Dumnezeu. Ei văd “un copilaş înfăşat şi culcat într-o iesle”(Lc 2,11), o văd pe Maria, mama lui şi cred în toate cele văzute. „Fericiţi sunt ochii, care văd, ceea ce voi vedeţi şi urechile ce aud, ceea ce voi auziţi” (Mt 13,16).
Copilul care atunci zăcea în iesle, îl întâlnim astăzi în fiecare copil, în fiecare om şi semen al nostru. Crăciunul, vine să ne ajute în a redescoperi acest respect faţă de viaţă, faţă de copil, faţă de om, chip al lui Dumnezeu oglindit pe faţa fiecăruia dintre noi. Adoraţia şi rugăciunea noastră în acest timp, este deci expresia respectului şi preţuirii noastre faţă de chipul lui Dumnezeu în Isus Cristos, care pentru noi oamenii s-a făcut om.
Zilele de sărbătoare ale Sfântului Crăciun să ofere tuturor bucuria descoperirii semnului lui Dumnezeu, care ne este arătat prin Isus Cristos, născut pentru noi din Maria, la Betlem. El să ofere tuturor pacea şi liniştea dorită, să fie izvor de mângâiere şi înbărbătare, aducând speranţă şi încredere pentru toţi. În bucurie sfântă să ne lăsăm deci pătrunşi de bogăţia darurilor lui Dumnezeu, căutând neobosit calea ce duce spre El, în Isus Cristos Mântuitorul nostru.
Cu aceste gânduri doresc tuturor Sărbători de Crăciun binecuvântate şi bogate în haruri. Pruncul din Betleem să ofere tuturor pacea şi liniştea dorită, să fie izvor de mângâiere şi înbărbătare, aducând speranţă şi încredere pentru toţi.
† Martin
episcop diecezan
