Așadar, ”mândru timișorean”, o sintagmă despre care știe că ar unge sufletele bănățenilor autentici, nu în sensul orgoliului, cum ar crede naivii, ci în sensul demnității bucuriei de a aparține acestui tărâm. De altfel, cred că fiecare pământean își iubește locul de origine. Păcăleala nu ține, nu din gura lui Dominic Fritz! El nu știe ce este mândria de bănățean! Unii i-au spus, dar prin răstălmăcire.
”Încredea timișorenilor… să servesc acest oraș”, ar trebui citită așa: poate a unei părți a timișorenilor, așa ar fi fost mai onest, mai ales că noi, bănățenii, am avut încredere în onestitatea germană a unui ins care a dezamăgit prea multă lume.
”Nu mai am carte de identitate germană”. Și? Ce este asta? Dovada că ar avea cetățenie română, așa cum cere Constituția României? Nu, cartea de identitate nu modifică apartenența la un stat oarecare, doar mută interesele instituțiilor financiare germane în altă parte. Cartea de rezidență este un act pe care toți imigranții în România, conform legii, după o perioadă de timp, o pot obține, deci nu are rost jocul de-a vedeta soartei celui care va conduce destinele unei comunități. Chiar deloc! Cât despre pașaportul domnului Fritz, care nu conține adresă, îl anunț pe această cale că nici ale noastre, ale românilor (pricepuți la înjurături, cum a spus despre noi, pe un post TV din București) nu conțin adresa…
Dar nu cele scrise mai sus constituie rațiunile reale pentru care s-au depus contestațiile împotriva candidaturii sale. Ele au la bază doar criteriile legislative, logica lucrurilor și nu manipulările ieftine.
Mai întâi, în Tratatul UE se stipulează că cetățenii UE pot candida în alte țări decât în țara în care au cetățenia, cu o condiție, să aibă ”residency”. În textul originar, în limba engleză, ”residency” înseamnă domiciliu, după Oxford dictionary. Nu doresc să dezvolt o teză semantică, mai ales că lucrurile sunt clare. Acesta este motivul pentru care doamna Mirela Toc, domnul Nicolae Bîrsan, dar și alți cetățeni ai Timișoarei, contestă încălcarea mai multor legi, între care Legea 115/2015, deci după aderarea la UE (din 2007), care stipulează clar: cetățenii străini pot candida în aceleași condiții cu cetățenii români, adică cu dovedirea domiciliului! În urmă cu patru ani, domnul Fritz nu avea nici măcar reședință temporară, deci cum a fost admisă candidatura sa? Faptele consumate nu se mai discută, dar ce facem cu cele prezente?
Dominic Fritz candidează pentru un post de demnitate publică, nu pentru o funcție oarecare. Constituția României poate fi încălcată? Există o ”directivă” de încălcare? Articolul 6, aliniat 3 arată: ”Statele membre pot decide că numai proprii lor resortisanți sunt eligibili pentru funcții de șef, adjunct, supleant sau membru al colegiului director al executivului unei unități de bază a administrației publice locale (…)”. Pentru excepții, există un paragraf referitor la demnități, dar numai la cele alese de statul român a fi destinate unui cetățean din altă țară din UE.
Ce nu se știe? Deși BET a admis în 29 aprilie candidatura domnului Fritz, biroul avându-l în frunte pe pensionatul din magistratură, Titu Birceanu, împotriva legii, care stipulează clar că trebuie să fie magistrat în funcție, s-ar putea ca BET să aștepte decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care va judeca pe 15 mai solicitarea de anulare în parte a Hotărârii nr 7 / 2024, a BEC, o decizie legată de modul de depunere al actelor justificative pentru domiciliul unui candidat. Un proces la ICCSJ ar trebui, după lege, să suspende alte procese la instanțe inferioare, de la nivelurile locale.
Complicata situație este pe buzele tuturor, dar nu toată lumea are curajul să vorbească.
În loc de concluzie: Legea 115/2015, articolul 4, stipulează clar ceea ce am scris de numeroase ori, faptul că doar domiciliul permite unei persoane să candideze într-o localitate oarecare. Acest articol a fost contestat într-un proces, dar Curtea Constituțională a decis: Rămâne valabil!
Curtea Constituțională a decis. Noi ce facem?
Comentarii
comentarii
