Opera Naţională Română din Timişoara (ONRT) marchează, la începutul lunii octombrie, 50 de ani de activitate artistică a maestrului Peter Oschanitzky, dirijor al Orchestrei ONRT, dar şi al unor concerte simfonice ale Orchestrei Filarmonicii ”Banatul” şi ale altora similare din întreaga ţară.
În semn de recunoaştere a întregii cariere artistice a dirijorului timişorean, ONRT organizează, pe 9 octombrie, o Gală aniversară Peter Oschanitzky.
Numele Oschaniztky a devenit, în timp, un blazon pentru viaţa artistică a Timişoarei, dar nu numai, fiind considerat de oamenii de cultură ai oraşului ca un adevărat ”brand cultural” ce trebuie promovat.
”Pentru mine, Timişoara (…) este un oraş cultural european sută la sută. În ciuda flagelurilor istoriei, a mutării graniţelor şi a 50 de ani de lipsă de raţiune totală, dacă este vorba de vreo formă de capitală culturală, monumente culturale precum este familia Oschanitzky nu ar trebui evitate, ci ar trebui împinse în faţă”, a declarat, miercuri, solistul Cristian Rudic, bariton la ONRT şi foarte apropiat de familia muzicianului Oschanitzky.
Cum, tatăl baritonului Cristian Rudic şi Peter Oschanitzky erau în relaţii foarte bune, solistul Operei timişorene cunoaşte mai multe întâmplări din viaţa compozitorului, trecute sub tăcere.
”Tatăl Oschanitzky a fost un muzician foarte bun. Datorită timpurilor groaznice, sigur că tăvălugul stalinist al istoriei s-a abătut asupra heritage-ului (moştenirii, n.r.) germane a familiei (Oschanitzky n.r.) şi nu numai; poate, intelectual, poate din alte cauze. Oschanitzky este o dinastie de muzicieni. Amândoi fraţii, Richard şi Peter, au crescut în acel mediu eminamente artistic, tatăl a şi compus; tatăl s-a salvat, la un moment dat, fiind angajat la Teatrul de Stat German din Timişoara chiar actor, ocupându-se permanent şi de muzică. Vorbim de anii ’50-’60. Celălalt frate, Richard Oschanitzky junior, a fost unul dintre cei mai importanţi compozitori de muzică contemporană de jazz din România, în anii ’60-’70. Richard a avut şi bagheta Orchestrei Cinematografiei din Bucureşti în mână, nu o dată, a scris coloane sonore la filme importante. Peter Oschanitzky este cel care a făcut cariera piatră pe piatră, începând cu pianul, făcând studiile întâi la Timişoara, apoi la Bucureşti. Acest minunat muzician a dirijat atât Opera Naţională din Timişoara, cât şi Filarmonica Banatul în vremuri în care cele două instituţii începuseră să fie internaţional recunoscute. Arădean fiind, eu am crescut în Filarmonica din Arad, tatăl meu cu Peter Oschaniztky erau în relaţii foarte bune. Ştiu că dacă venea pianistul Dan Mizrahi la Arad şi se cânta jazz simfonic, dirija întotdeauna maestrul Peter Oschanitzky, pentru că era preferat de către acei solişti, pentru că se lucra bine cu dumnealui şi, tânăr fiind, îşi câştigase acea ”felie de tort” mai puţin cunoscută celorlalţi. Aceasta nu însemna că la Beethoven sau Stravinski nu stătea la fel de bine, mai ales că este un dirijor şi de musical, şi de operetă foarte bun şi este extrem de prolific încă, la vârsta sa”, spune Cristian Rudic.
El a adăugat că nu ştie câţi dintre actualii compozitori vor mai apuca 50 de ani de activitate artistică iar din această perspectivă gala aniversară dedicată muzicianului timişorean va fi un eveniment important, nu numai pentru ”dinastia Oschanitzky” sau pentru muzicianul sărbătorit, ci şi pentru toată lumea artistică a oraşului. ”A avut o perioadă fertilă aici, apoi a plecat la Osijek (Croaţia), Bunul Dumnezeu să-l ţină sănătos!”, conchide baritonul Cristian Rudic.
Peter Oschanitzky continuă să dirijeze orchestrele ONRT şi pe cea a Filarmonicii Banatul în anumite spectacole şi concerte foarte apreciate de public.
