Interviu cu ing. Gheorghe Mihăescu, șeful Ovitim Miorița Timiş și vicepreședintele Federației Naționale a Crescătorilor de Oi “Romovis” România.
Domnule Mihăescu, crescătorii de mioare sunt disperați că lupii și urșii le atacă stânele noaptea. Cât de gravă e situația în Timiș?
E jale cu lupii. România are atât de mulți urși și lupi cât are toată Uniunea Europeană. Pupa-i-ar undeva să îi pupe pe toți – ministrul Mediului. Animalele sălbatice vin în haită și îți atacă stânele. Nu ne mai putem apăra. Nu avem ce să facem. În zonele de deal e gravă situația. Avem necaz mare-mare. Vânătoarea lupului este interzisă. Nu te poți lega de el. Așa e legea. Avem și noi o vină că nu am întocmit o statistică a oilor ucise, dar vom face.
Cu ce altă problemă grea vă mai confruntați?
În ceea ce privește autorizarea mașinilor de transport de animale, aceasta este o altă problemă cu care ne confruntăm. Eu nu sunt lăsat să car cu mașina mea oile la o expoziție la București sau în altă parte. Pentru câteva oi să le duc la 1.000 de km la iarmaroc sunt obligat să plătesc o mașină specială. Domnule director de la ANSVSA, lasă-mă pe mine să îmi duc oile unde vreau cu mașina mea, fiindcă eu nu încarc mașina mai mult de capacitatea ei. Nu o să fiu nebun să pun 10 oi într-un spațiu unde încap 5 mioare. Atunci îmi mor animalele pe drum și cui îi convine asta? Acestea sunt chestii de logică. Păi, eu, ca proprietar, cum pot să îmi condamn animalele să moară, să nu le asigur condiții bune de transport? O să le pun să stea în cap? Nu, ci le voi crea condiții bune să le pot duce la destinație sănătoase, să îmi pot lua banii pe ele. Așa impune bunul simț, dar cei de la București au alte idei, alte concepții, pentru a ne face nouă viața grea.
Așadar aveți multe probleme în domeniul acesta al agriculturii?
Sunt multe de discutat în această privință. De aceea este nevoie de dialog. La ANSVSA, le este frică să semneze sau să dea o hotărâre, fiindcă dușmanul de partid pândește și e gata să atace, dacă vede vreo slăbiciune. Astea sunt interesele politice din cauza cărora suferim noi, fermierii, care muncim să dăm hrană țării, să aibă oamenii ce mânca. Noi nu suntem ajutați, dimpotrivă lovesc în noi, datorită intereselor de partid. Toți pierdem, nu numai noi, fermierii, toți cetățenii. Asta e frica lor, de la Autoritate, că vor fi atacați de rivalii de partid.
Ce ar fi de făcut?
Noi nu trebuie să inventăm nimic, noi trebuie să copiem și să adaptăm aici ceea ce merge foarte bine în Uniunea Europeană. La noi este totul pe dos. Acolo, totul este la locul lui și funcționează așa cum trebuie. Dacă neamțul sau austriacul are voie să taie mielul, iar doctorul veterinar autorizat are obligația să pună ștampila și apoi fermierul să îl vândă la poata fermei și treaba merge bine, la noi de ce nu se acceptă asta? Suntem și noi în UE, haideți domnule, să fim cu adevărat în UE, nu numai cu vorba. Haideți să nu ne ascundem după degete! Sunt multe oi care se taie la negru. Pe hârtie e numai o parte. Eu m-am dus cu un proiect de abator de la Cugir. Eu tai azi două-trei oi, nu 20 sau 30 și vreau să le vând la magazin. Medicul meu veterinar din comună a verificat oaia. El a tratat-o, el știe cum e și că e sănătoasă. Nu inspectorul știe dacă e sănătoasă sau nu. Ei discută ca niște politicieni. Ei știu altceva. E și rima aceea: „Ascultă, notează și conservează!”.
Cum merge cooperativa?
Cooperativa merge prost, fiindcă nu avem unde să sacrificăm animalele să putem vinde carnea. Asta ne frământă pe noi, oierii. Trebuie o lege clară. Suntem printre cei mai mare producători de carne de oi din UE și să nu poți să îți sacrifici animalul în fermă, din cauza unor leg strâmbe, împotriva producătorului. Austriacul sau germanul își poate sacrifice mielul și îl poate vinde la poarta fermei, dar oierului român nu i se permite. Abator înseamnă sacrificarea a sute de animale. Metaforic vorbind, nu poate un om care are șapte cireși în curte să își facă fabrică de compot. Lasă-l pe om să își prepare șapte borcane de compot și să le vândă. Nu îl pune să își facă fabrică. Să ai abator înseamnă să ai medici veterinari, măcelari și multe altele. Eu tai trei miei azi și cinci mâine, cum îmi permit să angajez medic veterinar sau măcelar? Medicul veterinar concesionar care cunoaște sănătatea animalului nu are voie să pună ștampila pe carcasă. Atât sofisticăm și încurcăm situația. Trebuie să vină inspectorul. Cine își permite să facă un abator, când el are de tăiat 30 de miei pe an?
