Pofta românilor cu genă de activist PCR pentru funcțiile de conducere, mai ales politice, sau intermediate, negociate politic, adică funcții publice, ”la stat” este constant crescătoare. Cele mai vânate sunt cele cu imunitate și, dacă se poate, cu ”pensie specială”. Ce se întâmplă acum în lumea politică românească, s-a întâmplat și ieri, din nefericire se va întâmpla și mâine: lupta ”care pe care”, pentru cățăratul pe culmile puterii, irosește firava energie a nației, în dauna a ceea ce ar merita o muncă susținută pentru terminarea, realizarea unor adevărate proiecte de țară.
Când nu mai ai funcții rămâi cu calitatea intrinsecă de om, dacă o ai. Astfel, altfel vezi cum ”prieteniile” de care nu mai scăpai până mai ieri au dispărut, direct proporțional cu interesele pentru care diferiți inși te-au anturat, înconjurat, gudurat dea-dreptul, cât timp aveai o funcție… Cine să respecte în România omul fără funcții? Cine să te respecte în România doar pentru însușirile care te fac cu adevărat om de caracter: cinstit, iubitor de bine, dreptate și adevăr ?
Încercarea domnului Ponta de a-și racola membri pentru noul partid al domniei sale, cu ocazia recentei sale vizite în Banat, a fost un eșec: foștii săi colegi de partid, foștii săi ”prieteni” din Banat, toți cu funcții în prezent, sunt cam ”timizi”, ”mai puțin curajoși”, după cum declara ironic și dezamăgit domnul Ponta… Mda, adică sunt pesediști, adică pui de comuniști, nepoți de ceaușiști, strănepoți de staliniști… De unde curaj, de unde alte calități, adică de unde caracter?
Cu prea mica-i funcție actuală, domnul Victor Ponta nu i-a convins pe foștii săi prieteni prin însușirile sale actuale, dobândite mai nou. Cu toate că, domnul Ponta, de la calitatea de mare vorbitor la televizor, plagiator, promițător de autostrada Comarnic-Brașov, cel supranumit Pinocchio pe vremea când era prim ministru al României, a ajuns, totuși, la însușirea reală de inamic pe față, dezvăluindu-i adevărul și numai adevărul, fostului său ”prieten”, domnul Liviu Dragnea, actualul conducător al României.
Trecând puțin către așa zisa dreaptă politică, să ni-l amintim și pe domnul etern parlamentar Varujan Vosganian, fost ministru, cum bătea mătănii în Parlament, ca să scape de urmărirea penală, adică să nu i se ridice funcția de deputat, imunitatea parlamentară atotprotectoare, inclusiv față de orice hoție… Domnia sa, altfel este un excelent scriitor, ale cărui cărți le-am citit cu interes, deci iată o reală însușire, posibilă și în cvasiabsența calității umane de bază, caracterul…
Din păcate, majoritatea românilor iubitori de funcții la stat, oricare ar fi ele, au drept calitate specifică suma acelor ”calități” care te ajută să parvii, să te cațări pe culmile funcțiilor: submediocru intelectual, școlit la facultăți cu nume pompos naționale, cu profil la distanță și de weekend, (dacă a fost repetent, sau măcar corigent e și mai bine!) suprașcolit la diverse colegii naționale, lingău, pupincurist, mincinos, demagog, slugă la oricâți stăpâni, până când ajunge el însuși cât de cât ”șef”! Din nefericire, cu mentalul încă impregnat de concepția de pe vremea comuniștilor că poți conduce orice, chiar dacă nu ai nici o experiență în domeniu, dacă ești membru, activist de partid, românii asistă pasivi, zi de zi, seară de seară, la caravana nulităților care se ceartă pentru putere pe la diferitele „tembeliziuni”.
Că după o funcție mare poți ajunge la una cât de mică, dar să fie de conducere, se întâmplă des în România, situație valabilă pentru mai toți posesorii ”calităților” enumerate mai sus…nu are rost să mai reamintesc tristul exemplu ”bănățean”, care ne-a stupefiat și întristat pe toți…
Urmăriți, stimați cititori, cariera domnului Liviu Dragnea și veți vedea de ce îi este așa de teamă să își piardă funcția! S-ar întoarce unde a fost ”și mai mult decât atât”, adică ar ajunge la ”calitățile” mai sus citate, când, probabil, ar avea parte doar de prieteni ”timizi”, asemenea fostului său ”prieten”, Victor Ponta.. .În fond, cei doi lideri de partid îmi par cam de aceeași calitate umană, indiferent de funcțiile pe care le-au deținut sau le dețin în prezent. Prin urmare, o ”prietenie” viitoare între cei doi ”mari români”, ahtiați de putere, este posibilă, spre binele țărișoarei, evident…
Va trece mult timp, în România, sper nu câteva ”centenare”, până când omul cu funcții politice va avea calitatea de om adevărat și, mai ales, viceversa, viceversa….
