Vernisajul „HAND(S)”, o expoziţie tematică dedicată lui Doru Covrig (1942-2022), artist de origine română care a trăit şi a lucrat în Franţa, va avea loc sâmbătă, la Galleria 28 din Timişoara.
Curatorul Raluca Băloiu a selectat o serie de desene, obiecte şi sculpturi relevante pentru un deceniu din activitatea sculptorului. „HAND(S)” poate fi vizitată până pe 15 decembrie 2023 inclusiv, pe bază de programare, iar accesul este gratuit.
Sculptorul Doru Covrig a absolvit, în 1972, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Din 1982 a trăit şi a lucrat în Franţa. A participat la numeroase expoziţii de grup şi simpozioane, la care s-au adăugat participări la importante expoziţii, printre care se numără inclusiv Bienala de la Veneţia (1995). Lucrările sale figurează în colecţii publice şi private din România (Muzeul de Artă Recentă şi Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, Muzeului Naţional al Banatului, Timişoara), Franţa, Japonia, SUA şi nu numai. Doru Covrig s-a făcut cunoscut prin seriile de sculpturi Dictatori, Gutenberg, Totemuri, Buddhas.
„Doru Covrig este un artist cu rădăcini foarte bune în tradiţia figurativă, […] un artist care nu vrea să se lase îngrădit de tehnici tradiţionale, fiind un căutător, un experimentator de noi materiale, alese întocmai pentru valoarea lor cotidiană, pentru aspectul lor precar” – Dan Hăulică, critic de artă.
La vernisaj va fi lansată broşura expoziţiei ce conţine informaţii importante din activitatea lui Doru Covrig. Publicăm în premieră un fragment din cercetarea şi textul Ralucăi Băloiu: „Absolvent al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (Bucureşti, 1972), originar din Timişoara, Doru Covrig a avut o perioadă efervescentă înainte de plecarea din România. Făcea sculptură monumentală în cadrul taberelor la care era invitat, era un bun cioplitor în piatră (Măgura şi Hobiţa, România), dar şi în lemn (Arcuş – România, Forma Viva – Slovenia, Lindabrunn – Austria). Prima expoziţie personală a deschis-o în 1981 la Galeria Simeza, în Bucureşti. Personalitate complexă, Doru Covrig a făcut parte din grupul 9+1 (fondat în 1981), născut ca reacţie polemică la regimul comunist şi la ideologia sa.
Încă de la începutul profesiei l-a ales ca model pe Constantin Brâncuşi a cărui artă concisă şi bine meşteşugită i-a servit drept exemplu. Credea cu tărie că meşterul de la Hobiţa putea fi considerat părintele Minimalismului. Experimenta în materiale extrem de diferite: lemn, metal, plastic, bronz, preferând nobleţea celui dintâi şi apropierea de natură. Învăţa de la colegii de breaslă sau, solitar, lucrând după cărţile şi revistele de artă. Îl aprecia pe George Apostu pe care-l considera deschizător de drumuri pentru generaţia post-Brâncuşi a anilor ’60 prin măiestria lucrului în lemn şi a abordării temelor arhaice.
A ieşit din România cu o bursă de studii oferită de guvernul scoţian (Lumsden, Huntly) şi, după un stagiu de trei luni s-a stabilit la Paris în 1982. Aici a intrat în contact direct cu arta occidentală. A legat prietenii cu sculptorii Gordon Young, Ion Nicodim, George Apostu şi Paul Neagu. A redescoperit opera artiştilor vestici pe care îi aprecia încă dinainte de plecarea din România şi a descoperit alţii noi. La Henry Moore aprecia desenele cu volume sculpturale; de la César Baldaccini a preluat expresivitatea materialelor diferite precum pâinea, plasticul, lemnul şi bronzul; la Giuseppe Penone aprecia ineditul sculpturii în lemn. Prin sculpturile sale, Doru Covrig a căutat mereu să creeze un limbaj vizual în care Omul şi universul său reprezentau subiectul central: „Aş dori să pot face o sculptură – Meditaţie la condiţia umană. Omul ca formă şi lumea lui de forme – ca univers. Un şir de construcţii. […].” (Doru Covrig, notiţă dintr-un caiet de schiţe, 1986). Mâna făcea parte din acest univers formal pe care sculptorul a început să-l schiţeze încă din copilărie: „Un exemple de mon enfance, quand je bricolais de la menuiserie. J’avais quelques obsessions formelles – la main.” (Doru Covrig, Entretien avec Marin Gherasim, Revue Arta, 1996).
După ce lucrase foarte mult în anii ’80 cu materiale din zona arte-povera, din anii ’90 a început să abordeze tehnici industriale pe care le-a aplicat în lucrul cu răşina, fibra de sticlă, forexul şi poliesterul. În această etapă a avut o predilecţie către mâinile tridimensionale pe care le-a ilustrat pe parcursul a trei decade. Tot după ’90 a început o lungă serie de desene în care a reprezentat mâini care pot fi interpretate ca mudre sau, poate, ca un proiect intim cu teatru de umbre. Mâinile redate sub forma unor pictograme scot în evidenţă conturul suprapus sau juxtapus. Poate că amintirea copilăriei l-a inspirat pentru reîntoarcerea la subiectul mâinilor pe care le desena frecvent, sau, poate că nevoia de conexiune umană era foarte mare într-un exil sufletesc: „Sunt de fapt obosit şi mic, într-o lume atât de mare, închis în atelierul-puşcărie, ca atâţia alţii, într-un spaţiu mic, de fapt, universul specializării mele si al meseriei.” (Doru Covrig, caiet de schiţe, 1986).
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale, cu un figurativ de sinteză în care omul şi universul său au reprezentat sursa de inspiraţie. Subiectul – Omul ca măsură a tuturor lucrurilor l-a abordat împreună cu un repertoriu formal concis şi uşor de asimilat unor arhetipuri precum tema expoziţiei, Hand(s).”
Expoziţia „HAND(S)” poate fi vizitată din 18 noiembrie până la 15 decembrie, de luni până sâmbătă, la Galleria 28, str. Constantin Brâncoveanu nr. 28, Timişoara. Programarea pentru vizitare se face la numărul de telefon +40 722 503 028 sau pe e-mail galleria28@gmail.com.
