Mănăstirea „Izvorul lui Miron” de la Româneşti, care are hramul Sfântului Prooroc Ilie, aşteaptă, şi în acest an mulţimea de credincioşi pentru a participa la liturghie şi la agapa frăţească de după serviciul religios. Va fi starea de priveghi, încă de sâmbătă seara, slujba sfântului maslu şi multe rugăciuni.
Numărul pelerinilor care vin la hramul mănăstirii creşte an de an, ajungând şi la câte peste două mii de credincioşi, care aduc mere de vară ce sunt sfinţite şi apoi împărţite credincioşilor.
O poartă uriaşă de stejar, sculptată asemeni celor din Maramureş, larg deschisă, lasă călătorul să pătrundă în Edenul bănăţean, tranformându-l în pelerin.
Cum treci de poartă, dai de livezi de meri răsfăţate de soarele generos, iar o punte mică te trece peste un pârâiaş limpede, domol şi îngrijit, Bega, care nu te poate duce nici cu gândul că la doar câţiva kilometri în aval s-a putut dezlănţui provocând inundaţiile cumplite din 2005.
În faţă se deschide generoasă curtea imensă a mănăstirii traversate de un susur de apă amenajat de călugări şi de şapte iezere. Într-unul din ele, câţiva păstrăvi lenevesc pe fundul apei, iar, din când în când, se reped ca nişte săgeţi roşietice spre suprafaţa luciului de apă, vrând să vadă soarele. Acest lac bolboroseşte tot timpul, pentru că în adânc se află un izvor semitermal, cu o temperatură constantă, ce nu scade sub 18 grade Celsius, pe tot parcursul anului, ceea ce face ca iarna, când gerul îngheaţă aerul, din lac să se înalţe valuri de aburi. La câţiva zeci de metri se află vechea biserică, supranumită „Voroneţul Banatului”, datorită nuanţelor de albastru în care erau îmbrăcate picturile murale ce înfăţişau sfinţii smeriţi.
Situat nu departe de Lugoj, sfântul lăcaş este renumit pentru izvorul tămăduitor, considerat de credincioşi o adevărată scăldătoare a Vitezdei biblice. Izvorul a fost descoperit, prin harul divin, în urmă cu aproape un veac, de fostul mare Patriarh Elie Miron Cristea. În 1911, pe când era încă episcop, Miron Cristea a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi, uimit de frumuseţea ţinutului de la poalele Padeşului, a hotărât zidirea unei mănăstiri. Temelia bisericii s-a pus un an mai târziu, prin dania familiei Glava din Româneşti. A fost terminată în 1929 şi inaugurată în 1931.
Temperatura apei de aici rămâne constantă tot timpul şi nu scade sub 18 grade Celsius, nici măcar în zilele cele mai geroase de peste an. Cei ce au băut cu credinţă apa izvorului binecuvântat, se spune că şi-au aflat tămăduirea. Sub zidurile mănăstirii se află nenumarate izvoare care grăbesc să părăsească ţinutul călugăresc, dar apele termale sunt doar în perimetrul acestuia. Iezerele amenajate de călugări sunt pline de nuferi şi păstrăvi.
Biserica mănăstirii este construită din piatră şi cărămidă în forma tradiţională a arhitecturii bizantine. Biserica a fost pictată abia după anul 1980, fiind unica din Banat cu picturi exterioare, urmând vechea tradiţie bucovineană, fapt care i-a atras şi supranumele de „Voroneţul Bănăţean”.
