Marcus Kindler este un tânăr inginer agronom, născut în localitatea Kölleda, de lângă Leipzig, Germania. Când era la Facultatea de Agricultură în oraşul Halle, el a primit ofertă să facă practică în România. Era în 2009.
A ajuns la un fermier neamţ din zona Moldovei, între Iaşi şi Botoşani. Iniţial a venit pentru o lună, dar s-a îndrăgostit de o frumoasă moldoveancă şi a decis să se întoarcă, după absolvirea facultăţii, să practice agricultura aici.
Din Iaşi, în Timiş
„M-am întors în Germania, pentru lucrarea de diplomă, dar am revenit în România, în Iaşi. Îmi plăcea mult acolo, oamenii sunt foarte deschişi, primitori şi prietenoşi”, a spus Marcus. El a lucrat ca asistent manager. Era foarte mult de lucru, iar neamţul „moldovean” a „uitat” să îl plătească. Marcus a decis să îl părăsească. Kindler spune că, aici, în România, dacă intri în conflict cu cineva şi ajungi să te judeci la tribunal în special pentru dreptul de muncă este foarte greu să îţi găseşti dreptatea. În Germania, nu se întâmplă asta, fiindcă justiţia funcţionează mult mai bine, în acest domeniu. Dacă ajungi la tribunal, îţi reprimeşti drepturile într-un timp mult mai scurt. Tânărul a fost dezamagit şi a vrut să se întoarcă în Germania, dar a primit o nouă ofertă de lucru, din judeţul Timiş, în localitatea Periam, la un fond de investiţie austriac care deţinea 800 de hectare. Nici aici treaba nu a mers bine. Au apărut diferite probleme. Băiatul a renunţat.
2014, în România – un an tipic nemţesc
În 2012, în luna mai, a început să îşi pună pe picioare propria afacere la Parţa, judeţul Timiş, la 19 km de Timişoara. „A fost destul de greu, la început. Am reuşit să fac un parteneriat cu ZV Raiffeisen din Germania. Am luat legătura cu sute de fermieri din Timiş şi din Arad, iar faptul că am lucrat până atunci în agricultură cunoşteam problemele cu care se confruntă fermierii aici. Totuşi, nu poţi compara condiţiile din Germania cu cele din România. Germania e o altă ţară. Şi acolo se poate întâmpla ca să munceşti şi să nu fii plătit, dar ai mult mai mult încredere în sistem. De exemplu, o asemenea afacere cu maşini agricole nu aş fi putut-o dezvolta acolo, fiindcă piaţa e saturată şi cu greu îţi mai puteai găsi locul. În schimb, în România, înca se mai poate. Am făcut o listă cu companii, producătoare de maşini agricole, şi le-am vizitat. M-am întâlnit cu conducerile acestora. Mi-am prezentat obiectivul: acela de a le vinde produsele. În acelaşi timp, am contactat şi m-am întâlnit cu aproximativ 200 de fermieri din zona de vest”, şi-a amintit Marcus. După patru luni, a reuşit să vândă primele utilaje agricole de la Kockerling. Procedeul este simplu şi foarte eficient. Periodic, în judeţele Timiş şi Arad, el face demonstraţii în câmp şi îi invită şi pe fermieri să asiste. Pentru a fi mai convingător, cheamă specialiştii de la companiile producătoare şi le explică teoretic şi practic agricultorilor bănăţeni cum funcţionează maşinile şi care sunt avantajele utilizării acestora. Mai mult, când un fermier doreşte să achizioneze un utilaj, Marcus merge cu utilajul respectiv pe tarlaua omului şi îi face demonstraţie personalizată. „Este foarte importantă şi convingătoare această procedură. Mie îmi place mult să merg să îi explic direct în fermă, omului, cât de eficientă este o maşină ultramodernă de la Kokerling şi cum lucrează. E bine să fii aproape de agricultor. Nu îmi place să stau mult la birou, ci să merg pe câmp, să fiu lângă oameni, să le aflu problemele. De exemplu, în 2014, cele mai mari dificultăţi ale agricultorilor din zona de vest au fost şoarecii de câmp, ploile prea multe, iar acum, preţurile prea mici. În ceea ce priveşte ploile, anul acesta, în România, a fost un an tipic nemţesc”, a spus Marcus.
Este nevoie de o bursă a cerealelor în vestul ţării
El este de părere că un preţ corect pentru moment pe tona de porumb este cel puţin 120 de euro, dar tona se vinde cu 90 de euro. „E prea puţin. Fermierul nu îşi recuperează cheltuielile. Numai dacă omul face bani va avea posibilitatea să şi investească în utilaje şi maşini agricole. O soluţie eficientă care ar fi în sprijinul agricultorilor este înfiinţarea unei burse a cerealelor în vestul României, unde să fie comercializate mai uşor produsele, dar pentru asta e nevoie de o bună organizare a fermierilor, ceea ce nu există în acest moment. De exemplu, partenerul meu, ZG Raiffeisen din Germania este o cooperativă de fermieri înfiinţată în 1910 şi care funcţionează de peste 100 de ani cu mare succes şi vine în sprijinul agricultorilor. Ideea a fost să cumpere împreună inputurile şi utilajele la preţuri mult mai mici”, a explicat Marcus. „Întrebarea este: Cum e mai bine să lucrezi pământului cu sau fără plug? În Germania de Est, majoritatea fermierilor a început să lucreze terenul după revoluţia din 1989, fără plug. Aşa fermierii au ajuns să se dezvolte, ajungând să pregătească mai mult de 100 ha pe zi, datorită maşinilor agricole foarte eficiente, fără plug. Acestea sunt şi mult mai productive. Şi pentru sol e mai avantajos, fiindcă, practic, se păstrează structura pământului şi ajută foarte mult la cultura următoare”, a explicat Marcus.
