Muzeul de Artă din Timişoara are, din toamna anului trecut, un nou director. Victor Neumann l-a înlocuit în această funcţie pe Marcel Tolcea. La câteva luni de la instalarea în funcţie, Victor Neumann vorbeşte, într-un interviu pentru ZIUA de Vest, despre activitatea sa la muzeu, despre planurile pentru instituţie, despre noutăţile pe care le-a adus la Muzeul de Artă, dar şi despre rolul artei în societate şi în drumul Timişoarei către titlul de Capitală Culturală Europeană.
Într-o discuţie de o jumătate de oră, Victor Neumann a dezvăluit lucruri care, odată aduse la îndeplinire, vor face o diferenţă în ceea ce înseamnă perceperea artei şi culturii timişorene pe plan local, naţional şi european.
Victor Neumann este doctor în istorie, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, titular al cursurilor de istoria modernă a României şi istoria modernă a Europei, cu o bogată activitate de cercetare, recunoascută pe plan internaţional. A scris aproape 20 de cărţi pe teme de istorie a Banatului şi istorie conceptuală, multe dintre ele traduse în engleză, franceză, germană sau sârbă. A ţinut cursuri în universităţi din S.U.A., Franţa, Marea Britanie, Austria, Bulgaria şi Ungaria.
Florin Puşcaş: – Un istoric, director la Muzeul de Artă Timişoara. Cum se împacă funcţia cu profesiunea?
Victor Neumann: – În istoria artei, istoria culturii, principalul element este istoria. Trebuie să fii specialist în istorie, în primul rând, pentru a putea fi istoric de artă. Nu concepem, noi, cei care am pus bazele disciplinei istoriografie, ca cineva să se ocupe de artă fără să ştie istorie. Este o obligaţie a celui care încearcă să descifreze sau să explice opera de artă să introducă o reflexivitate istorică asupra acelei opere. Prin urmare, între istorie şi artă este o relaţie foarte strânsă. Artistul nu s-a născut din nimic, ci s-a născut într-un context social, într-un context politic, este reprezentantul unei societăţi, a unei culturi, a unei naţiuni. Prin urmare, trebuie să cunoaştem background-ul lui şi al operelor sale, ceea ce ne trimite imediat la istorie. Trebuie să ştim istoria artelor, să rememorăm de unde s-a născut un curent sau altul, de unde s-a născut o operă artistică sau alta. Prin urmare, istoricul este cel mai apropiat de ceea ce se numeşte artă. Desigur că şi filozoful, sociologul, lingvistul. Disciplinele acestea umaniste sunt foarte apropiate. În plus, eu am fost primul doctorand al academicianului Răzvan Theodorescu, care este renumit ca istoric de artă. Am studiat împreună cu dânsul. Eu am lucrat o teză de istoria culturii, dar în istoria culturii intră şi artele.
F.P.: – Ce aţi găsit la Muzeul de Artă, ce aţi realizat de când sunteţi director şi care sunt nevoile imediate ale instituţiei?
V.N.: – E nevoie de o îmbunătăţire a personalului, de creştere a numărului de muzeografi, prin noi angajări. Am scos posturi la concurs, trei posturi de muzeograf. Vom avea şi un post de cercetător ştiinţific. Avem nevoie, pentru că vom pregăti un simpozion naţional, vom pregăti o revistă a muzeului, prima revistă a Muzeului de Artă Timişoara. Avem nevoie de supraveghetori, unii au plecat în pensie şi trebuie făcute angajări. Toate se fac prin concurs, pe baza legislaţiei. Ceea ce am găsit a fost că expoziţiile temporare s-au organizat în spaţiile din aripa Mercy a Palatului Baroc, spaţiu insuficient pentru expoziţii mari şi inadecvat pentru expoziţii cu tablouri de dimensiuni mari. Am început deja să organizăm expoziţii în spaţiile din preajma Sălii Baroc, avem trei săli mari în care organizăm expoziţiile temporare şi care au fost destinate special pentru această activitate. Am avut deja expoziţia Sigmar Polke, expoziţie de mare succes, expoziţia Herta Muller, cu documente, biografia ei, probleme de istorie recentă. Apoi am avut o expoziţie, în acelaşi spaţiu, cu postere de film, pe care am făcut-o împreună cu Institutul Ceh de la Bucureşti şi care a avut un mare succes. Studenţii, în mod special, au fost încântaţi, pentru că au fost şi implicaţi studenţii de la Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest, dar şi studenţii Universităţii de Arte de la Bucureşti şi studenţii Universităţii de Arte din Praga. Aceste expoziţii au fost organizate în spaţiile de sus, special amenajate. În curând vom deschide expoziţia Dana Constantin – Marcel Bunea.
„Muzeul de Artă din Timişoara trebuie să devină muzeu naţional”
F.P.: – Cum vedeţi evoluţia Muzeului de Artă pe termen mediu şi lung?
V.N.: – Muzeu de Artă Timişoara trebuie să devină muzeu regional, chiar naţional. Sunt multe de făcut. În primul rând, trebuie să avem un personal de specialitate mai numeros decât cel pe care îl avem acum, trebuie să ne clasificăm o bună parte dintre obiectele de muzeu, astfel încât ele să fie considerate reprezentative la nivel naţional. Avem tablouri, ceramică, sticlărie, colecţii de mobilă, deci depozitele sunt pline. Nu avem numărul suficient de obiecte pentru a fi desemnaţi muzeu de talie naţională, dar avem valorile care ne pot promova la rangul de muzeu naţional. Prin urmare, trebuie făcute expoziţii proprii, trebuie o revistă a muzeului, trebuie să avem simpozion în fiecare an, trebuie să exportăm propriile nostre expoziţii în alte muzee din ţară şi, dacă se poate, şi din străinătate. În felul acesta ne creşte vizibilitatea şi recunoaşterea. În aceste condiţii, dosarul nostru de promovare are şanse mari să fie admis.
Prima revistă a Muzeului de Artă
F.P.: – Ce anume va cuprinde această primă revistă a muzeului? Vorbeaţi şi despre un simpozion…
V.N.: – Revista va cuprinde studii de istoria artei, studii dedicate personalităţilor care au lucrat pentru construcţia acestui muzeu. Muzeul de Istorie a avut o secţie de artă de la bun început, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe baza ei s-a construit Muzeul de Artă, în 2006, desprinzându-se Secţia de Artă din cadrul Muzeului Banatului. În primul număr al revistei ne vom axa pe istoria muzeului, pe istoria artei, pe colecţionarii care au adus contribuţii. Dar vom avea o concentrare şi asupra artiştilor din Banat şi din Timişoara. Vom avea o atenţie şi pentru integrarea fenomentului artistic în istoria locală, în istoria naţională, fiindcă nu se poate discuta arta doar din punct de vedere estetic. Trebuie să o discutăm şi din punct de vedere al contextului istoric, politic, social. La simpozion vom avea ca temă România interbelică. Tematica simpozionului este „Artă, societate şi cultură în România interbelică”.
200 de scaune – donaţie a Clubului Rotary Timişoara
F.P.: – Beneficiaţi şi de sprijin financiar pe măsura ambiţiilor?
V.N.: – Autorităţile au sprijinit această instituţie de la bun început. Consiliul Judeţean Timiş a susţinut şi continuă să susţină financiar, în proporţie de 90%, existenţa acestei instituţii. Să ştiţi că există şi sponsori, dar este încă o dificultate să găseşti sponsorii care să fie în măsură să ofere sume importante de bani sau ajutoare speciale pentru un asemenea timp de muzeu. Am primit recent, prin intermediul Clubului Rotary, 200 de scaune cadou pentru Sala Baroc, ceea ce e un câştig foarte mare, pentru că nu avem dreptul să cumpărăm mobiler. Clubul Rotary s-a oferit să ne ajute, în contextul în care şi noi le-am oferit ocazia să-şi deschidă Conferinţa Districtuală în Sala Baroc. E un mare câştig pentru instituţie. Însă, în general, Consiliul Judeţean sprijină muzeul. Pentru agenda culturală de anul acesta, într-o mare proporţie, solicităţile pe care le-am făcut au fost onorate sau vor fi onorate. Revista este scumpă, simpozionul este scump, cataloagele pe care le scoatem sunt costisitoare. Probabil că prin rectificare bugetară vom putea obţine fondurile necesare.
„Dragostea pentru artă se învaţă de mic”
F.P.: – Aveţi o strategie de promovare a muzeului, de atragere a timişorenilor către artă?
V.N.: – Ne-am gândit foarte serios să atragem timişorenii către Muzeul de Artă. În primul rând, vrem să încheiem contracte cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, să atragem copiii aici, să fie în fiecare săptămână clase care vin şi vizitează muzeul. Copiii au gratuitate. Vom deschide o sală specială pentru copii, unde se va face educaţie în domeniul artelor. Va fi un artist care le va exemplifica. Dragostea pentru artă se învaţă de mic. Educaţia aceasta nu prea a existat în România. Nu a existat o cultură suficient de bine dezvoltată. Exista numai pentru grupurile de elită, pentru straturile sociale înstărite sau pentru cei care au moştenit anumite mesaje intelectuale de la bunici sau de la părinţi. În general, populaţia nu a beneficiat la nivel de masă de o educaţie artistică. Aceste lucruri trebuie construite de jos. E important ce le insuflăm copiilor, ca peste 20 de ani să avem oameni în toată firea care vom veni la muzeu, vor putea să citească un tablou, să-l admire, să-l comenteze şi să vină cu o mare frecvenţă. Apoi, transformând muzeul din mausoleu în ceea ce se numeşte astăzi muzeu, adică o instituţie dinamică, ce trebuie să aibă legătură cu societatea, vom organiza conferinţe, vom organiza concerte, vom avea diverse întâlniri cu personalităţi în muzeu. Vom încerca să atragem publicul şi prin expoziţii ale unor autori clasicizaţi la nivel naţional sau internaţional. Încă nu a ajuns publicul nostru că înţeleagă suficient de bine ce înseamnă avangarda sau arta contemporană. Din punctul nostru de vedere, ca intelectuali, care am trecut prin anumite etape de pregătire, e foarte importantă arta contemporană, pentru că vorbeşte despre noi, despre societate, despre aspiraţiile nostre, despre viitorul nostru. Dar nu poţi să ceri asta publicului larg, până nu l-ai format şi nu l-ai trecut prin clasici. Trebuie să-l obişnuieşti.
„Trebuie să ieşim fără complexe la nivel european”
F.P.: – Care este rolul dumneavostră şi rolul Muzeului de Artă în competiţia în care s-a înscris Timişoara, de obţinere a titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021?
V.N.: – Eu personal m-am implicat în Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană, sunt şi membru în Consiliul Director şi m-am implicat în dezbateri. Acum se discută conceptul de candidatură şi furnizez, din perspectiva profesiei mele, diverse informaţii sau ipoteze de lucru pentru construcţia viitoare a conceptului. Nu e deloc simplu să găseşti ceva ce particularizează Timişoara în comparaţie cu orice alt oraş european. Cred că avem şanse şi trebuie să ne jucăm cartea până la capăt. Trebuie muncit mult şi trebuie să mergem pozitiv. Cred că şi presa are un rol foarte mare. Pe de o parte să informăm publicul, pe de altă parte să formăm o idee pozitivă, că suntem în stare de aşa ceva. Pentru întreaga colectivitate va însemna enorm. Ne va schimba cu totul imaginea.
În ceea ce priveşte muzeul, încercăm să facem expoziţii împreună cu muzeele din ţările învecinate. Să facem, de exemplu, o expoziţie cu artişti din ţările dunărene. Chiar ni s-a propus şi vom face în iunie anul viitor o expoziţie de genul acesta, de avangardă. Mai sunt şi parteneriate pe care le vom stabili. Suntem în curs de a încheia parteneriate cu muzeul din Szeged, cu muzeul din Vârşeţ, cu muzeul din Novi-Sad, cu galerii din Europa de Vest. Aşa ceva nu s-a făcut până acum, iar parteneriatele acesta sunt extrem de importante. Trebuie să ieşim fără complexe la nivel european. Trebuie să avem parteneriate şi la nivel naţional, cu muzeele din ţară, dar nu e suficient. Nu a existat până acum expoziţie a Muzeului de Artă din Timişoara la Muzeul de Artă din Cluj sau la Muzeul Brukenthal sau la Muzeul de Artă din Iaşi. Eu vreau să fac lucrul acesta, ceea ce ar fi un progres pentru muzeu. Până acum doar am adus expoziţii, nu am dus expoziţii proprii în altă parte. Noi avem foarte multe exponate, nici nu avem spaţiu suficient să le pune pe simeze în muzeul nostru, dar am putea să organizăm expoziţii temporare cu ce există în depozite. Avem depozite foarte bine puse la punct şi personal de specialitate foarte bine pregătit. Lucrurile arată ca în orice depozit de muzeu european. Deci Muzeul de Artă va trebuie să valorifice ceea ce are în depozite, iar apoi să exporte. Să ducă, de exemplu, o expoziţie cu pictura bănăţeană interbelică la Muzeul Brukenthal. Mai avem acum în pregătire o expoziţie fragmentară despre Grupul Sigma, care este grupul de avangardă al întregii Românii după Al Doilea Război Mondial şi care a creat în Timişoara. Avem exponate, avem tablouri ale acestui grup şi ducem o expoziţie la primul târg internaţional de artă de la Bucureşti, „Art Safari”, care va fi deschis în 20 mai. Acestea sunt lucruri de externalizare şi de imagine a ceea ce înseamnă Muzeul de Artă Timişoara. Ecoul va fi foarte mare, pentru că avem lucruri excepţionale, care trebuie promovate.
