Muzeul Banatului a luat fiinţă în 1872 când, sub egida „Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat” au început să fie adunate şi inventariate importante colecţii arheologice şi istorice, de arte plastice, precum şi o bibliotecă specializată.
Doi ani mai târziu, „Societatea de Ştiinţele Naturii din Timişoara” a început la rândul ei să constituie un muzeu.
Cele două muzee s-au unificat în 1937. În 1888, pe actuala stradă A. Pacha, sediul muzeului a fost refăcut radical pentru muzeu şi a fost deschis publicului deşi inaugurarea oficială a avut loc abia în 1891, cu prilejul expoziţiei industriale. Unul din ctitorii muzeului a fost Ormós Zsigmond, distins om de litere şi de artă, prefect – o vreme – al comitatului Timiş.
Colecţiile sale de numismatică, arte plastice (pictură universală) şi documente au fost donate Muzeului Banatului şi lor, de-a lungul deceniilor, li s-au adăugat alte zeci de mii de piese valoroase, prin munca unor directori – custozi importanţi (Berkeszi István până în 1918, Ioachim Miloia – 1928-1940, pictorul Aurel Ciupe – 1940-1949, ornitologul Dionisie Linţia şi Marius Moga – 1949-1974).
După ce, în 1937 muzeul a fost adăpostit pentru un deceniu în „Palatul Cultural” (clădirea de azi a teatrelor), în 1947 a fost mutat în Castelul Huniade, unde după un deceniu de restaurări şi cercetări au fost expuse bogatele colecţii de arheologie şi istorie, de pictură românească şi universală, de grafică şi sculptură, de etnografie şi artă populară şi de ştiinţele naturii.
Colecţiile arheologice şi numismatice ale muzeului sunt printre cele mai valoroase din România, iar colecţia ornitologică este cea mai importantă din toate muzeele ţării. După 1968, muzeul s-a extins în noi spaţii.
Din 1972, secţia de artă populară funcţionează la etajul Bastionului Cetăţii, iar secţia de artă, după un popas de zece ani (1968-1978) în clădirea de pe bulevardul C.D. Loga nr. 46 – preluată brusc ca vilă de protocol a lui Nicolae Ceauşescu şi devenită după 1990 sediul Institutului Cultural Francez, a început (din 1980) să amenajeze Casa Preşedintelui din Piaţa Unirii (foto 3). Ulterior a demarat şi restaurarea Palatului Baroc, care este în prezent sediul muzeului de artă, devenit de sine stătător din 2006. Muzeul Satului (deschis ca secţie a Muzeului Banatului în 1971) a devenit independent în anul 2000. Distribuţia spaţiilor muzeale din oraş prefigurează momentul împărţirii Muzeului Banatului în mai multe muzee distincte ale căror colecţii bogate constituie unul din cele mai preţioase patrimonii tezaurizate la Timişoara (text: Florin Medeleţ, fostul director al Muzeului Banatului).
