Ciudat. Si revoltator. Pentru mine, cel putin, este neasteptat. Cele doua doamne judecatoare, Cristina Craiu si Mihaela Nita, au uitat sa indeplineasca o cerinta elementara, prevazuta in Codul de Procedura Penala. Asta, dupa ce m-au condamnat – si nu sunt singurul in aceasta situatie – la o pedeapsa cu inchisoare de 2 ani si 4 luni, dupa ce fusesem achitat de instanta de fond, dupa ce procurorul de sedinta a anuntat ca prezumtivele fapte s-au prescris, procedand, in mod straniu, la schimbarea, in ultimul moment, al incadrarii, fara sa fi audit niciun martor vechi sau nou, fara sa fi administrat absolut nicio proba noua si fara a-mi da posibilitatea sa ma apar si, atentie, fara a se consta existenta vreunui prejudiciu, desi sunt pedepsit pentrut ca as fi utilizat „informatii privilegiate”, manipuland astfel bursa deci, castigand bani necinstit. Dar ce au uitat cele doua judecatoare? Si anume, sa redacteze motivarea. O cerinta imperioasa a legii. Nu stiu pana in acest moment si nu stiu nici ceilalti pe ce anume s-au bazat atunci cand ne-au condamnat. Si, din acest motiv, nu avem posibilitatea sa utilizam o cale extraordinara de atac, care se cheama contestatia in anulare si care are in vedere tocmai asemenea situatii.
Ce as putea face in aceasta situatie, din celula mea? Cum m-as putea apara de dupa gratii? Am o singura solutie, permisa de lege. Si anume sa ma adresez Consiliului Superior al Magistraturii. Ceea ce si fac. Cu alte cuvinte, depun o plangere, cat se poate de intemeiata, perfect dovedita, impotriva celor doua judecatoare. Vor fi oare sanctionate? Se va comporta Consiliul Superior al Magistraturii ca o adevarata instanta care vegheaza la respectarea legilor de catre magistrati? Vom afla. Deocamdata, testul este pe masa Consiliului Superior al Magistraturii.
SURSA: CorectNews.com
