KPMG: Există în continuare îngrijorări semnificative cu privire la nivelul împrumuturilor neperformante către companiile şi persoanele fizice din România

 

 

Aşa cum subliniază Şerban Toader, senior partner al KPMG în România: “Băncile europene au parcurs un drum lung de la zilele negre din 2008, când guvernele au trebuit să intervină pentru a salva multe instituţii de la colaps în urma căderii Lehman Brothers. Cu toate acestea, expunerea la datoriile suverane este o provocare majoră, mai ales în contextul crizei din zona euro. Cu toate că băncile româneşti au expuneri nesemnificative faţă de guvernele din zona euro ce sunt în acest moment sub o strictă monitorizare, acestea au o expunere semnificativă la datoria suverană a României. Acest lucru poate prezenta un risc în cazul în care contagiunea datorată crizei datoriilor ţărilor din zona euro ar pune presiune asupra finanţelor guvernului României. În plus, seria nouă de reglementări ce urmează a fi introduse este posibil să afecteze profiturile băncilor. Cerinţele minime de capital conform Basel III vor reprezenta o provocare şi vor afecta profitabilitatea şi rentabilitatea capitalurilor băncilor. De asemenea, important de menţionat este faptul că băncile incluse în raport au raportat în bilanţurile lor active de 92,5 miliarde de euro reprezentând creanţe cu impozitul pe profit amânat (în linii mari, pierderi ce vor putea fi utilizate pentru a compensa datorii viitoare cu impozitul pe profit), a căror recuperare prespune un necesar viitor de profituri impozabile de aproximativ 334 miliarde de euro. În acest mediu incert, perspectivele cu privire la disponibilitatea profiturilor viitoare se pot schimba rapid, rezultând într-o potenţiala reducere a acestor solduri prin înregistrarea de provizioane pentru depreciere”. 

 

 

Aşa cum explică Cezar Furtuna, partner servicii financiare al KPMG în România: “Două din cele 15 bănci europene analizate au operaţiuni în România. Cu toate acestea, situaţia celor mai multe bănci româneşti, incluzând filialele româneşti ale unor grupuri mai mari, este diferită de cea a băncilor analizate la nivel european. În timp ce 2008 a fost un an bun în istoria recentă a sectorului bancar din România (în contrast marcant cu Europa de Vest dar influenţat şi de anumite vânzări profitabile realizate de bănci în acel an) în 2009 şi 2010 profiturile băncilor româneşti au scăzut substanţial. Motivul este că recesiunea a lovit România (şi Europa Centrală şi de Est) mai târziu decât Europa de Vest, începând cu adevărat să-şi producă efectele în 2009. De atunci, băncile româneşti au continuat să fie afectate de scăderea economică care a fost mai acută decât în alte ţări europene şi, de asemenea, de restrângerea activităţii de creditare care s-a perpetuat de la începutul recesiunii, rezultând astfel tendinţa descrescătoare a profiturilor în 2009 şi 2010. Am analizat, spre exemplu, rezultatele IFRS publicate de 25 de bănci româneşti care deţineau active totale de aproximativ 71 miliarde de euro la sfâşitul lui 2010. Profiturile IFRS cumulate ale acestor bănci au fost de 517 milioane de euro în 2010, în scădere cu 27% faţă de nivelul înregistrat în 2009 (considerând cursul de schimb constant). Doar 15 din cele 25 de bănci considerate în analiză au înregistrat profituri în 2010. 11 bănci au fost profitabile în ambii ani însă doar 4 au înregistrat creşteri ale profiturilor comparativ cu 2009. Raportul nostru anual de analiză a performanţelor băncilor (“Performance Benchmark Report”) va fi publicat în aceasta toamnă pe baza situaţiilor financiare IFRS şi va arăta o imagine completă a principalilor factori determinanţi ai performanţelor sistemului bancar românesc în 2010 cât şi aşteptările pentru anul 2011.” Cezar Furtuna concluzionează: “Există în continuare îngrijorări semnificative cu privire la nivelul împrumuturilor neperformante către companiile şi persoanele fizice din România. Numărul acestora a crescut semnificativ de la începutul recesiunii pentru că persoanele fizice şi companiile au avut din ce în ce mai multe dificultăţi în respectarea obligaţiilor de plată către bănci. Scăderea cifrei de afaceri sau a veniturilor personale pe de o parte şi obligaţia de a rambursa împrumuturi în euro, franci elveţieni sau alte valute străine pe de altă parte, au făcut ca rambursarea împrumuturilor să fie dificilă pentru mulţi. Suntem încă departe de a vedea scăderi semnificative ale provizioanelor pentru împrumuturi. Rezultatele unor bănci la jumătatea anului 2011 sunt deja disponibile, dar cel mai probabil doar imaginea furnizată de rezultatele întregului an 2011 va arăta dacă există o schimbare în evoluţia profitabilităţii băncilor româneşti. În mod sigur schimbarea va depinde foarte mult de viteza de creştere economică a României şi de evoluţia crizei datoriilor suverane.”