Pe 21 Iulie serbăm Ziua Banatului. La data de 21 Iulie 1718 în cadrul Tratatului de pace de la Passarowitz, intre Habsburgi (reprezentati de generalul Eugeniu de Savoia) și venețieni pe de-o parte şi Otomani pe cealaltă, aceștia din urmă recunosc suveranitatea Habsburgă asupra Banatului, regiune istorică bine definită de secole, care apare însă în acest tratat cu denumirea consfiinţită de “Banat” (denumire prin care se înţelegea întreaga noastră patrie bănăţeană de la 1685.
Regiunea făcuse parte din Regatul Ungariei, încă de la fondarea acestuia. Odată cu tragedia de la Mohács (1526), în care pieriră în mod eroic și mulți bănățeni, Ungaria este divizată între Ferdinand I de Habsburg (cumnatul regelui Ludovic II mort în luptă) și Ioan I Zápolya (ales de parte din nobilime). Regiunea noastră, datorită poziției geografice rămâne în Ungaria de Est, sau Zápolyană. În contextul conflictului între cele două familii regale ungare, turcii ocupă tot mai mult din Câmpia Pannonică, inclusiv capitala istorică, Buda, în 1541, regele Ioan II Sigismund, vasal al acestora, mutându-și capitala mai întâi în Banat, la Lipova, iar apoi în Transilvania, la Alba Iulia.
În 1552 cade și Timișoara, împreună cu eroii ei, în frunte cu Stefan Losonczy, ultimul comite de Timiș anterior ocupației mahomedane. În ciuda promisiunii date de către turci de trecere sigură, oastea mahometană (după modelul promisiunilor pactate în tratatul Al-Ḥudaybiyyah) a năvălit peste apărătorii cetății aflați în retragere, masacrându-i pe toți. Aproximativ 3/4 din Banat intră sub dominația Semilunei, una din cele mai negre pagini din istoria noastră. În 1658 Acațiu de Bârcea, banul de Lugoj și Caransebeș cedează și acest ultim teritoriu, Valahia Cisalpină (după cum îi spunea Gromo) turcilor. În ciuda eliberării acestuia din urmă în 1688, prin Tratatul de la Karlowitz în 1699 este cedat din nou turcilor.
În 1716 generalul Eugeniu de Savoia eliberează Timișoara, iar în urma victoriei de la Belgrad (Nador Alba pentru noi bănățănii), se încheie pacea de la Passarowitz, prin care Banatul reintră în sfera de influență apuseană, de unde fusese rupt în 1552. Sfânta Cruce domina din nou în regiunea noastră.
Administrația Habsburgă s-a centrat pe reclădirea Banatului: repopulare (prin coloniști dar și prin revenirea a multor bănățăni plecați în pribegie după 1658 și 1699), reconstrucție: orașele, lăcașele de cult, sistematizarea satelor, salubrizare și agricultură: redirecționatea pârâurilor și drenarea terenurilor, colonizarea cu populații de agricultori, dezvoltarea industrială, educația și școlarizarea populației, și desigur apărarea: instituirea regimentelor grănicerești, acele fidele cătane cu tunicile braune care au apărat teritoriul de ulterioarele incursiuni Otomane, care au luptat pentru Habsburgi impotriva tiranului Napoleon, a rebelilor de la 1848, sau a prusacilor.
Bănăţenii avem de fapt două sărbători una după alta zilele acestea: Ziua Banatului (21 Iulie) şi victoria de la Belgrad din 1456 (22 Iulie), când oastea noastră creştină în frunte cu trei mari personalităţi: Iancu de Hunedoara (născut dintr-o nobilă bănăţeană, şi care la acea data era comite de Timiş şi Căpitan al Sudului Ungariei, deci conducătorul Banatului), Mihail Szilágy de Horogszeg (nobil din comitatul Timişului, comite de Timiş şi vice-comite de Torontal, cumnatul lui Iancu) şi Sfântul Ioan de Capistrano (călugăr franciscan cu o intensă activitate în Banat), a apărat cetatea Belgradului (pe atunci aparţinând Ungariei) de otomanii conduşi de către Mehmed II care cu trei ani în urmă cucerise Constantinopolul. În memoria victoriei de la Belgrad şi astăzi trag clopotele în toate bisericile catolice din lume.
Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel:
România
– Județul Timiș
– Județul Caraș-Severin, fără localitățile Bucova, Cornișoru, Bouțarii de jos și Bouțarii de sus și Preveciori.
– Județul Arad, doar partea de la sud de Mureș (cartierele Aradul Nou, Mureșel, Sânnicolau Mic și Subcetate, orașul Lipova, comunele Bata, Birchiș, Fântânele, Felnac, Frumușeni, Șagu, Secusigiu, Șistarovaț, Ususau, Vinga, Zăbrani și Zădăreni și satele Lalașint, Belotinț, Chelmac, Căprioara și Valea Mare.
– Județul Mehedinți, numai vestul județului: Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Eselnița, Orșova și Svinița. Alte câteva sate din zona au dispărut sub apele lacului de acumulare Porțile de Fier.
– Județul Hunedoara, numai localitățile Salciva și Pojoga.
Serbia
– Voivodina, cu partea bănățeană situată la est de Tisa și împărțită în:
Districtul Banatul de Nord (limba sârbă Severni Banat, Северно-Банатски округ) (fără comunele Ada, Senta și Kanjiza, situate la vest de râul Tisa);
Districtul Banatul Central (limba sârbă Srednji Banat, Средње-Банатски округ);
Districtul Banatul de Sud (limba sârbă Južni Banat, Јужно-Банатски округ);
– Serbia centrală: o mica parte a Banatului, situată la vest de Pančevo și de râul Timiș (cea mai mare parte a comunei Palilula, cunoscuta sub denumirea de „Pančevački Rit”) a fost anexată zonei metropolitane Belgrad.
Ungaria
– colțul sud-estic al comitatului Csongrád, situat la sud de Mureș și la est de Tisa.
Încă din anul 2012 mai multe organizații civice între care s-a remarcat Liga Bănăţeană au venit cu o propunerea de a stipula prin lege o Zi a Banatului. Așa cum și alte regiuni istorice aveau o zi a lor era firesc ca și bănățenii să se bucure de o zi a lor. Parlamentari ai diverselor formațiuni au sprijinit acțiunea până a devenit în mod oficial sărbătoare a acestor locuri.
Proiectul de lege ce stipula că ziua de 21 iulie devine Ziua Banatului a fost discutat și mai apoi adoptat de Senatul României în primăvara anului 2016.
