Unul dintre semnele schimbării din România este și acela al modelării etichetelor unor orașe, care, spre exemplu și noutate, au devenit centre universitare. Orașe în care nu fuseseră universități, orașe din care tinerii plecau, adesea, foarte departe, pentru a-și face studiile, sau, pur și simplu, care nici nu gândeau la viitorul lor academic, sunt acum centre universitare. Unul dintre ele este Aradul.
La numai 50 de kilometri de Timișoara (cu tradiție universitară), Aradul și-a construit un drum academic propriu, are două universități, dar numai una este privată. Cel mai greu într-un mediu privat este veșnica presiune a descoperirii elementelor noi, cele creative, care să fie nu doar ale vieții teoretice, dar și ale vieții pragmatice, pentru că o universitate privată este și un mare laborator pentru cercetare, dar este și o mare încercare pentru progresul propriu, material. Și aici se așteaptă burse, granturi, premii, reprezentări la conferințe prestigioase, lectori de onoare, titluri academice, profesori speciali, conferințe cu parteneriate celebre. Nu vreau să aduc nicio atingere eforturilor universităților de stat, dar în România universitățile private s-au impus cu mare efort, în general. Dacă ceva a fost de criticat, au fost criticate cele private, deși dețin sute de mărturii din partea studenților care au exprimat recunoștința pentru calitatea cursurilor din universități private, dezamăgiți de multe eșecuri, prin neprezentarea la cursuri a multor profesori din mediul ”bugetar”, la fel multele cazuri de plagiat din cărțile folosite la universitățile ”bugetare”, prin comparație cu cele din mediul privat… În fine, nu doresc să fac un inventar prin comparație, dar am fost impresionată de calitatea participanților la un eveniment academic de mare succes, la Arad, la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, Zilele Academice ale Aradului. Parteneriatele cu universități celebre din Ungaria, Franța, Israel, Italia, acestea sunt semnele de apreciere a muncii unei universități clădită din temelie de un mic grup de oameni. Cine nu apreciază acest adevăr este la fel ca și masa de critici care nu a recunoscut talentul unor mari pictori sau cineaști români, care numai după ce au avut aprecierile Occidentului au fost ”văzuți” și aici, acasă! Avem oameni de calitate, capabili să mute munții din loc. Se găsesc mereu cârcotașii mioritici, gata să dărâme, să critice orice eroare, în cazul în care ea există, pentru că nici nu e greu să greșești, mai ales în România! Dar să vezi succesul unei universități, el să fie probat, dovedit, și să-l negi, asta este ignoranță sau chiar rea-voinţă. Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” este locul elegant în care te simți respectat, apreciat, în care poți să-ți dezvolți relațiile intelective cu cei din jur, în care studenții își poartă seninătatea și optimismul cu grație, în care oamenii sunt… oameni! Zilele Academice ale Universității de Vest ”Vasile Goldiș” mi-au umplut sufletul de bucurie și mi-au arătat, din nou, că Aradul are propriul său drum academic în Regiunea de Vest a României.
