Agentia Nationala de Integritate este un experiment – reusit sau ratat – la nivel mondial, avand ca nasi interni tandemul Monica Macovei – Traian Basescu si ca nas extern Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. Scopul acestei institutii publice, cel oficial, este de a identifica si sanctiona, prin intermediul justitiei, conflictele de interese in care s-ar putea afla unii politicieni si care stau la baza actelor de coruptie, precum si neconcordantele din declaratiile de avere, care pot fi consecinta tot a unor fapte de coruptie.
Vrem, nu vrem, suntem in situatia, la capatul regimului Traian Basescu, sa raspundem la intrebarea: daca acest experiment a fost de succes sau nu. Daca va fi sau nu continuat.
Aplaudata, in mod insistent, la nivelul oficialilor Uniunii Europene si Statelor Unite ale Americii, Agentia Nationala de Integritate, atat sub conducerea lui Catalin Macovei, cat si sub conducerea lui Horia Georgescu, s-a dat, de multe ori, in spectacol, a suferit cateva esecuri rasunatoare si s-a facut vinovata, in unele cazuri dovedite, de practicarea politiei politice. Cel mai rasunator caz fiind al europarlamentarului Mircea Diaconu. Extrem de contestata este pozitia ANI fata de sute de primari si consilieri judeteni care, fara a se fi facut vinovati in vreun fel de atentate asupra banului public sau de fapte de coruptie, sunt incriminati, pusi la zid si maturati din functii, ca efect al anchetelor ANI, care a “descoperit” ca acestia au fost membrii ai Consiliilor de Administratie a unor societati comerciale de interes comunitar. Pur si simplu, in calitate de responsabili alesi pentru binele respectivelor comunitati.
Ce este de facut? Campania prezidentiala nu ne spune nimic in acest sens. Ceea ce inseamna, pur si simplu, ca nu exista vointa politica de a renunta la un experiment care s-a dovedit, mai degraba periculos pentru democratie, decat benefic pentru sanatatea societatii.
Sa lucram, asadar, cu “materialul” existent. Primul lucru la care ar trebui sa se renunte este ca presedintii Agentiei Nationale de Integritate sa fie, in continuare, desemnati din randul ofiterilor acoperiti. Conducatorii acestei institutii trebuie total rupti, in viitor, atat de influentele serviciilor secrete si, implicit, de influenta presedintelui care conduce comunitatea acestora, cat si de orice fel de party-priuri politice. In al doilea rand, ma gandesc la Consiliul National al Agentiei Nationale de Integritate. Este o structura aparent democratica, in fapt, extrem de stufoasa, de eterogena si care, in loc sa controleze institutia, nu face decat sa confirme, suta la suta, toate deciziile luate de ANI. Nimic nu este infirmat, nimic nu este sanctionat. Acest Consiliu este ales de Parlament, in plen, dar, in mod straniu, incalcandu-se principiul simetriei, nu este controlat de acesta. In mod normal, rapoartele anuale ANI ar trebui dezbatute in plenul Parlamentului sau macar in plenul Senatului, iar in situatia in care sunt infirmate, printr-un aviz negativ, Consiliul trebuie demis, in bloc, impreuna cu presedintele ANI, urmand ca Parlamentul sa treaca la desemnarea unei noi componente si a unui nou presedinte. Astazi, intr-un mod cel putin suspect, rapoartele ANI sunt discutate si aprobate, exclusiv si fara vreo dezbatere, doar in Biroul Permanent al Senatului. Este un viciu de fond care viciaza statutul ANI.
Deci, pledez pentru integritate fara manipulare si, nicidecum, pentru manipulare pe calea unei false integritati.
SURSA: CorectNews.com
