Legea unitară a pensiilor din 2010 a avut drept scop diminuarea deficitului la bugetul de pensii precum şi creşterea vârstei standard de pensionare la 65 de ani, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, începând cu anul 2030.
La proiectul de lege au fost depuse numeroase amendamente cu privire la stabilirea diferenţiată a vârstei de pensionare pentru femei bărbaţi, cele mai multe provenind de la actuala putere. Printre acestea s-a numărat şi cel al fostului deputat UNPR în legislatura 2008-2012 și fost preşedinte al Comisiei de buget, finanţe şi bănci şi al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor, Maria Eugenia Barna, care a cerut ca femeile să se pensioneze la 63 de ani. Acest amendament a stat la baza cererii de reexaminare formulată de către preşedintele Traian Băsescu, care a considerat oportună modificarea legii în acest sens şi a retrimis legea în Parlament, amendamentul fiind aprobat. “Creşterea vârstei de pensionare a femeilor la 65 de ani este o măsură greşită, din punct de vedere social, pentru că din 2010 şi până în prezent lucrurile nu s-au schimbat. Mai mult, femeile sunt în continuare dezavantajate atunci când vorbim de vârste de pensionare, fiind bine ştiut faptul că maternitatea, îngrijirea bătrânilor, activităţile casnice precum şi condiţiile de muncă şi de viaţă ale femeilor din România sunt tocmai argumente pentru o creştere moderată a vârstei de pensionare. Femeile au fost afectate mai mult de criza economică şi sunt mai vulnerabile , mai ales în condiţiile scăderii veniturilor familiei lărgite. Sustenabilitatea fondurilor de pensii trebuie să aibă în vedere construirea unui sistem de pensii acceptat şi acceptabil, care să pornească de la valori precum responsabilitate şi solidaritate colectivă. Eliminarea impactului de gen nu se poate face înainte ca statul să ia măsuri de sprijinire a femeilor, de măsuri proactive pe piaţa forţei de muncă”, spune Maria Eugenia Barna.
”Deşi au trecut mulţi ani de la revoluţie si cu toate că suntem o ţară membră a Uniunii Europene, în România au fost înregistrate progrese scăzute în respectare şi promovarea drepturilor femeilor. Este nevoie de continuarea investiţiilor sociale, în special în domeniul sănătăţii şi al drepturilor reproductive, investiţii în educaţie şi sănătate pentru femei. Egalizarea poate fi o problemă opţională, pentru femeile care lucrează în mediul universitar şi academic, dar nu o măsură obligatorie şi generală. Dacă vor lucra până la 65 de ani cum vor putea femeile să-şi crească nepoţii şi să-şi ajute copiii, pentru că nu sunt suficiente creşe şi grădiniţe? În cadrul procesului de reformă a sistemului de pensii şi pentru menţinerea sustenabilităţii finanţelor publice se pot găsi soluţii (cum ar fi: lărgirea bazei de impozitare prin scăderea costului forței de muncă, taxa de solidaritate propusă de UNPR, care avea drept scop alimentarea bugetului de pensii pe termen mediu). Fac apel la femeile din parlament şi la organizaţiile de femei ale partidelor şi sindicatelor să se implice activ şi să organizeze dezbateri pe acest subiect, pentru a se ajunge la cele mai bune soluţii,“ susține fostul deputat.
