Orchestra simfonică sub bagheta maestrului Gheorghe Costin va interpreta Uvertura-fantezie „Romeo şi Julieta”, Concertul pentru vioară şi orchestră în re major op.35 şi Simfonia nr.5 în mi minor op.64.
Concert-maestrul Mircea Tătaru a explicat: Caracterul romantic al vieţii lui Ceaikovski, un romantism de esenţă melancolică şi tristă, s-a răsfrânt esenţialmente în creaţia sa, o lume sinceră şi adevărată. Aceasta este raţiunea pentru care cea mai mare parte a operelor sale rezistă de-a lungul timpului, sunt mereu aşteptate de melomani.
Toată lumea cunoaşte povestea celor doi îndrăgostiţi din Verona, o poveste despre dragoste şi moarte. Puţini însă ştiu că ea a apărut sub pana lui Luigi Da Porto în 1524, care a scris-o sub impresia unui eşec în dragoste. Numele lui a intrat în uitare, ca după 30 de ani povestea să fie reluată de Matteo Bandello, rămas în istorie ca autorul de drept. Deşi în Anglia, Italia, Franţa sau Germania au apărut mai apoi zeci de povestiri despre cei doi îndrăgostiţi, în diverse variante, singura versiune rămasă în istorie şi în inimile oamenilor este aceea a lui Shakespeare. Este evident că o seamă de compozitori au încercat să profite de un subiect atât de frumos şi tragic. Printre ei şi Ceaikovski, care cu forţa romantismului său tragic a scris frumoasa uvertură pe care o vom asculta în deschiderea programului.
Concertul pentru vioară a fost început în martie 1878, la Clarand, lângă lacul Geneva, unde Ceaikovski se afla la odihnă pentru a-şi reveni din criza depresivă datorată ruinării căsniciei sale. Un elev al său, Josif I. Kotek, l-a stimulat pentru a scrie acest concert şi într-un timp foarte scurt l-a compus şi l-a orchestrat. Concertul a fost dedicat violonistului Adolf Brodskij, care l-a cântat în prima audiţie europeană la Viena, în 1881, sub conducerea lui Hans Richter, Privit prin prisma structurii formei, concertul a fost conceput în ideea modelului clasic, deşi prin Ceaikovski, suntem în plin romantism, unde forma începe să urmeze tot mai mult curajul sentimentelor. Concertul este o piatră de încercare pentru orice violonist, dar nu este scris de un neştiutor al tainelor viorii, este scris violonistic. Confruntarea adevărată cu această minunată pagină dedicată viorii se petrece la nivelul interpretării. Vineri seara vom asculta concertul în interpretarea violonistei Nina Karmon.
Simfonia a V-a, compoziţie dedicată de Ceaikovski directorului Societăţii filarmonice din Hamburg, a fost executată în primă audiţie la Petersburg în 1888 sub conducerea autorului. Ceaikovski a renunţat aici la tot ce este aspru, violent, sau la contrastele mari. Calitatea principală este bogăţia temelor, expresivitatea şi o dezvoltare muzicală lină, fără asperităţi. Unele schiţe descoperite dezvăluie sumare indicaţii programatice, probabil un ajutor pentru a structura ideile viitoarei compoziţii. Astfel putem să înţelegem organicitatea procesului componistic, acumulările enorme de ritm, intensitate şi culoare. Această creaţie monumentală poate defini tipologia simfoniei romantice, totul fiind gândit şi construit ca o devenire mereu ascendentă spre concluzia finalului. Există şi inovaţii precum valsul din mijlocul simfoniei, îmbinat cu aspecte de scherzo, sau marşul simfonic din prima parte, a cărui construcţie se bazează pe întrebuinţarea ritmului continuu, obstinant. Cu toate aceste elemente, unitatea perfect împlinită a simfoniei are în interior o substanţă melodică extraordinară, încât se poate spune că simfonia este de la început până la sfârşit numai melodie. Muzica acestei lucrări, ca şi întreaga creaţie a lui Ceaikovski aparţine tezaurului muzical universal, dar este totuşi rusească. Împotriva acelora care nu-l considerau compozitor naţional s-a ridicat Stravinski care spunea : „Această muzică este la fel de rusească precum versurile lui Puşkin, ori cântecele lui Glinka” –a conchis concert-maestru Filarmonicii Banatul, Mircea Tătaru.
Comentarii
comentarii
