Memorialul Revoluţiei din Timişoara este supus în această perioadă unor transformări uluitoare. „Muzeul este un loc unde privitorul poate face o apreciere a evenimentelor, a furiei și curajului protestatarilor care au sfidat moartea, dar este, totodată, și un monument comemorativ al celor morți și răniți în acele zile” – susţin Rainald Schumacher şi Nathalie Hoyos, curatori.
În cadrul bienalei Art Encounters, în perioada 3-31 octombrie, Memorialul Revoluţiei găzduieşte lucrări semnate de: Aura Bălănescu, Liliana Mercioiu Popa, Alexandru Bica, Sorin Oncu, Cosmin Haiaş, Renée Renard, Marius Jurca, Bogdan Tomşa, Livia Mateiaş, şi Nicolaie Velciov, cu toţii membri ai grupului AvantPost. „Conexiunea cu prezentul” stabileşte o punte între lucrările acestor artişti, cu exponatele permanente ale Memorialului Revoluţiei. Trecut şi viitor, vechi şi nou, comunism şi democraţie, real şi imaginar, într-un posibil dialog: artist-vizitator.
Clădirea Muzeului și expoziția de fotografii și obiecte-document nu se află, la ora actuală, într-o stare dintre cele mai bune. Este cât se poate de clar că finanțarea acestui proiect lasă de dorit, iar resursele necesare unei conservări corespunzătoare a exponatelor nu este, nici ea, suficientă. Organizația care ființează în spatele muzeului este Asociația Memorialul Revoluției de la Timișoara, a cărei misiune este de a coordona și sprijini cercetările științifice despre evenimentele Revoluției, cu scopul înțelegerii acestora, a regimului comunist și a evoluției faptelor care au dus la răsturnarea acestuia. Asociația este cea sub a cărei egidă s-au ridicat o serie de monumente care comemorează eroii Revoluției. Întregul Muzeu respiră și expiră aerul greu al unui trecut problematic, al memoriilor reprimate și al traumelor emoționale. Să fie o simplă coincidență faptul că incinta în care se află găzduia, odată, sediul Comandamentului Militar Sovietic?
În prezent, clădirea este pe cale de a deveni parte a unui dialog artistic.
Intervenții ale artiștilor membri ai grupului AvantPost, dintre care majoritatea trăiesc și activează în Timișoara, nu vor modifica niciun element al expoziției existente, ci vor încerca să stabilească o conexiune cu evenimentele care au avut loc și pe care muzeul le relatează. Unii dintre membrii AvantPost nici măcar nu se născuseră în 1989. Majoritatea erau încă, pe atunci, niște copii sau, cel mult, adolescenți. Dialogul acesta va fi unul sensibil și dificil, căci va încerca să șteargă praful uitării care s-a așezat pe exponatele-document.
Va fi o confruntare care o să ridice întrebări pentru care nu se vor găsi răspunsuri dinainte fabricate. Prin această adăugare a unui nou strat al percepției vizuale și estetice, Muzeul are șansa de a se transforma într-o instituție îndreptată spre ambele direcții, adică spre trecut, dar la fel de bine și spre viitor. Acești artiști, însă, nu sunt primii care și-au adus lucrările în contextul complicat și controversat pe care îl creează această perioadă întunecată din istoria României. De îndată ce aruncă o privire în jurul Muzeului, vizitatorul va găsi lucrări ale unor artiști ce aparțin și unei alte generații. Conexiunea cu trecutul și cu istoria, oricât de dureroasă, constituie piatra de temelie a unei societăți democratice și încrezătoare în forțele proprii. Grupul AvantPost adaugă unei astfel de evoluții un nou nivel, pe cât de important, pe atât de stimulant –au explicat curatorii Rainald Schumacher şi Nathalie Hoyos.
