Mitropolitul Ioan al Banatului a adus mângâiere, din nou, la adăpostul celor fără de adăpost. Ne-am obişnuit deja cu bogata milostenie a ÎPS Ioan Mitropolitul Banatului, care este tot pe drumuri pentru a ajuta oameni fără nădejde, oameni fără adăpost, săraci, bolnavi şi părăsiţi de şansa de a avea propria locuinţă şi bunăstare.
După toate slujbele zilei de Sfântul Ioan, când este şi onomastica Mitropolitului nostru, Vlădica nu a pregetat să meargă din nou la adăpostul celor fără de adăpost de pe strada Învăţătorului din Timişoara, unde circa 40 de suflete din toate colţurile ţării sunt primiţi pe timpul nopţii.
„De unde eşti?”. „Din Botoşani”. „Dar tu?” … „Din Alba” … „din Bucureşti”, „din Timişoara”. Peste 30 de oameni cu adevărat necăjiţi, i-au răspuns ÎPS Ioan de unde sunt. Dian toate colţurile ţării. Ar fi inuman să-i urci în tren şi să-şi deportezi spre … nicăieri. Ei sunt primiţi în acest „azil de noapte” amenajat într-un spaţiu foarte generos al punctului termic.
Au paturi şi aşternuturi rezonabile. Primesc şi câte ceva de-ale gurii, dar porţia de mâncare caldă, din care ieşeau aburii în timp ce era scoasă din marele ceaun de măicuţele de la Mitropolia Banatului le-a atras pe loc privirea. Nu au dat buzna. Fiecare a aşteptat smerit pe patul său până ce Mitropolitul Ioan le-a împărţit farfuriile din care e răspândea un miros pe care l-ar adulmeca nerăbdător oricare dintre noi.
„De ce suferi?”. „Am cu plămânii”… „am arsuri”, „am …”, „am…”.
„Majoritatea celor care vin aici au TBC activ, arsuri, pentru că ziua le este frig şi încearcă să se încălzească făcând câte un foc improvizat şi se ard. Şi mai au şi viroze pe care încercăm să le ţinem sub control. Dar cei mai mulţi au TBC activ”, spune dr. Georgiana Mărculescu, medicul centrului de asistenţă al PMT.
Cu toate că ştie că aceşti oameni au TBC activ, Mitropolitul Ioan dă mâna cu fiecare dintre ei şi schimbă câteva vorbe calde. Mă duce gândul la … „popii negri” ai Timişoarei medievale, când ciuma i-a secerat, pentru că îngrijeau bolnavii. Părăsesc repede gândul acesta, privind spre Iisus al nostru, care ne apără. Dar mă gândesc la fata de vreo 20 de ani care stă aici, gravidă. Cum va fi copilul ei?
„Este un progres în acest adăpost, faţă de anul trecut; hainele sunt mai îngrijite, iar când vom avea şi noul imobil va fi mult mai bine. Primăria a cumpărat un imobil, va fi amenajat de municipalitate şi vor fi condiţii mult mai bune. Şi acum atmosfera este mult mai bună şi mai liniştită, pentru că şi iarna este mai blândă. Sunt până în 40 de persoane aici, acum, dar când va veni gerul mai mare vor veni şi mai mulţi necăjiţi. Este loc pentru mai bine, trebuie să fim mai atenţi cu oamenii necăjiţi”, spune Mitropolitul Ioan.
În adăpost era linişte, dar parcă şi liniştea a tăcut mai adânc, atunci când ÎPS Ioan le-a spus: „Am o veste bună pentru voi. S-a cumpărat o clădire de primărie pentru un cămin. Noi (Mitropolia, n.r.) am cumpărat o policlinică în oraş, iar cei care au nevoie pot fi duşi acolo pentru consultaţii şi investigaţii medicale şi pentru tratament. Maica Anastasia lucrează acolo, ca medic internist. Facem ‘parteneriat’ între policlinica noastră şi cea asigurată de Serviciul de Asistenţă Socială a municipiului; este un pas înainte, pentru că noi avem acolo 35 de medici. Mila lui Dumnezeu. Şi pot face acolo foarte multe investigaţii, după care găsim şi medicamente.
Este şi o fată însărcinată aici, ne îngrijim şi de ea (…)”, le-a spus Mitropolitul Ioan al Banatului.
O altă problemă a oamenilor străzii este că mulţi dintre ei nu au acte de identitate. „Ei sunt doar în evidenţa lui Dumnezeu şi a străzii”, spune ÎPS Ioan.
Asemeni unor copii care îl aşteaptă pe Moş Crăciun, aceşti oameni ai străzii au aşteptat cuminţi să primească pachetele cu haine nou-nouţe şi cu pungile mari cu dulciuri aduse de Mitropolitul Ioan şi să fie mângâiaţi de fiecare vorbă bună a „părintelui nostru drag”.
