Alegerile Prezidenţiale de duminică vin cu noutăţi din rândul monahilor, dar şi cu surprize venite de la capătul firului, unde te aştepţi să răspundă măicuţa stareţă sau ieromonahul. Unii călugări, care până acum nu au mai votat, pentru că nu erau motivaţi să iasă din sfântul lăcaş până la secţia de votare din sat, acum şi-au luat binecuvântarea şi au plecat la urne să-şi aleagă preşedintele.
„De această dată mergem la votare, pentru că avem motive. Până acum nu am fost, dar acum e nevoie”, spune părintele Nectarie, stareţ ieromonah al Mănăstirii Româneşti. La scrutinul din 2009, cei doi vieţuitori de aici hotărâseră să rămână la vecernie şi să nu mai meargă în sat pentru votare. Atunci, părintele Nectarie motiva că „dacă nu poţi schimba un sistem greşit, încerci să creezi altul, paralel”. Acest sistem paralel înseamnă, pentru marii duhovnici, retragerea în liniştea lui Dumnezeu, în rugăciune, departe de tumultul unei societăţi prea bulversate.
Alte mănăstiri din judeţ sunt, pur şi simplu, deconectate electronic de lumea mirenilor, întrucât numerele de celular afişate pe site-ul Mitropoliei Banatului drept numere de contact, nu sunt valide; fie nu răspunde nimeni, fie sunt ale unor preoţi care au plecat din mănăstirea respectivă de mult, fie răspunde „ciobanul din Suceava”, cum este cazul Mănăstirii Cebza. Vorbim de celulare, pentru că la numerele fixe nu răspunde nici robotul.
La Mănăstirea Timişeni-Şag, spre exemplu, la mobilul afişat de Mitropolie ( 0722 891 515) răspunde o localnică din sat, care spune că nu este deranjată de telefoane, dar nu ne poate spune dacă maicile merg la votare sau nu. „Nu ştiu, dragă, dacă merg maicile la votare sau nu. Aici e o casă din sat. Sună mulţi, dar nu e mănăstire”, spune destinatarul. Celularul de la Mănăstirea Partoş sună, dar nu răspunde nimeni.
La celularul 0744 924 892 afişat pentru Mănăstirea Cebza, am avut emoţii, pentru că ştiam că e mănăstire de maici, dar a răspuns un bărbat ce părea cam chefliu. „Domnişorule, ce e cu Mănăstirea asta, „Cezar”? În ce judeţ e? În Timiş? Pfuai…Păi, eu sunt un cioban, domnişorule. Sunt un cioban din Suceava şi acum sunt cu turma pe pajişti în Suceava”, spune bărbatul. La celularul de la Mănăstirea Morisena (Cenad) ne răspunde un preot care a plecat de mult în judeţul Caraş Severin, la Mănăstirea Fârdea răspunde o voce de femeie care ne roagă să mai sunăm o dată şi nu mai răspunde, la Luncanii de Sus, nu răspunde nimeni, iar la Pietroasa Mare, răspunde un preot, dar care, bineînţeles, nu mai slujeşte acolo de mult.
Cam aceasta este cartea noastră de vizită: o societate anapoda, care nu e interesată nici măcar să-şi bată numărul corect la poartă, şi nu de-a-doaselea. De aceea, probabil, trăim într-o eternă „Noapte furtunoasă”.
