Joi, 22 octombrie, de la ora 17,30, la Salonul “Vega”, Bastion Theresia, a avut loc lansarea cărţii “Noi cei de acum, despre noi cei de atunci”- 25 de ani de la înfiinţarea ziarului şi Societăţii “Timişoara”.
Volumul este semnat de cei mai cunoscuţi jurnalişti care au făcut parte din redacţia ziarului în primii ani de la înfiinţarea acestuia. În paginile cărţii sunt readuse în faţă cititorului momentele tensionate, victoriile jurnalistice, aspiraţiile timişorenilor care, la începutul anilor ’90, nu se resemnaseră şi nu acceptau simplă cosmetizare a regimului comunist. Ziarişti şi, deopotrivă, membrii Societăţii Timişoara, aceştia au creat mai mult decât un ziar, au propagat o stare de spirit ,”spiritul Timişoarei”.
Fiindcă în 2015 ziarul şi Societatea Timişoara împlineşte 25 de de ani de la înfiinţare, Liana Şerban, soţia regretatului George Şerban, redactor-şef şi preşedintele Societăţii Timişoara, s-a gândit să marcheze evenimentul prin editarea volumului “Noi cei de acum, despre noi cei de atunci”- 25 de ani de la înfiinţarea ziarului şi Societăţii “Timişoara”. „Doar ideea a fost a mea, restul aparţine colegilor care au răspuns apelului. Am vrut să marcăm începuturile ziarului şi ale societăţii uşor emoţional, fiecare încercând să îşi aducă aminte evenimente din acea vreme şi poveşti legate de perioada respectivă. Spre bucuria mea oamenii au avut încredere în mine şi în proiect şi iată că a apărut cartea”, a spus Liana Şerban.
În continuare îi lăsăm pe jurnaliştii, care au fost implicaţi direct în acele evenimente din anii ‘90, dar au fost prezenţi şi la lansarea volumului, joi 22 octombrie 2015, să îşi spună cuvântul:
Doru Botoiu, fost redactor-şef adjunct şi fost redactor-şef al ziarului Timişoara, membru al Societăţii Timişoara: “În 1990, mai toţi aveau speranţe, entuziasm şi energii aproape fără capăt. Pentru cei care au înfiinţat Societatea Timişoara şi publicaţia omonimă, acestea erau doar fondul. Elementele care îi diferenţiau de marele context erau talentul, inteligenţa şi caracterul. Toate – într-o concentraţia care aveau să se dovedească în timp mult deasupra oricărui grup similar din ţară. Însă peste toate pomenitele trăsături domneau nobleţea şi un soi de candoare. La nu mulţi ani după aceea, Societatea Timişoara a început să dea parlamentari, miniştri sau consuli, iar ziarul Timişoara să dea gazetari de calitate altor publicaţii, unor posturi de radio sau de televiziune din urbe sau din România”.
Lucian Vasile Szabo, redactor-şef adjunct şi redactor-şef între anii 1990 -1996: “Proclamaţia de la Timişoara a apărut la începutul anilor 1990, fiind concepută în grupul constituit în a doua jumătate a lunii ianuarie 1990, pentru editarea ziarului Timişoara. Publicaţia a apărut ca o contrapondere la fosta presă oficială a regimului. Fostele ziare comuniste îşi continuau apariţia promovând mici reforme ezitante, atente mai degrabă la semnalele date de noua conducere abia reformată a României. Primul număr al publicaţiei Timişoara care a preluat într-o simbolistică evidentă numele oraşului a apărut în 23 ianuarie 1990. Pentru două numere a înclocuit fostul ziar de partid Drapelul Roşu –o denumire semnificativă pentru regim. În ianuarie 1990 cotidianul purta numele de Renaşterea bănănţeană. După această aventură de două zile, când redacţia Renaşterii bănăţene a fost efectiv ocupată de jurnaliştii progresişti, aceştia au fost evacuaţi. Cele două publicaţii şi-au continuat aventura paralelă. Timişoara promovând direct şi radical valorile democraţiei. Ideea redactării Proclamaţiei de la Timişoara a aparţinut lui George Şerban. A făcut-o public în 22 februarie 1990, la mitingul societăţii civile desfăşurat la Timişoara. În 27 februarie, George Şerban a revenit cu detalii într-un articol din ziarul Timişoara, intitulat “Propunere”. Se referea la redactarea unei proclamaţii către ţară… Documentul va fi prezentat public în 11 martie 1990 din istoricul balcon al Operei Române Timişoara, în Piaţa Victoriei, fiind zeci de mii de participanţi ”.
Lia Lucia Epure, redactor între anii 1991 -1996, vicepreşedinte al Societăţii Timişoara: “Să scriu despre ziarul Timişoara anilor 90, despre Societatea Timişoara –tot cea de atunci, înseamnă să scriu despre o parte din viaţa mea şi despre cei mai frumoşi ani din presă, anii presei romantice –mi-am luat dreptul de a folosi această sintagmă pentru perioada 1990 -1996. Am intrat în presă în martie 1990 la Renaşterea bănăţeană, unde am scris până în 1991, iunie, când George Şerban mi-a spus “Hai la noi, nu ai ce căuta acolo, nu este locul tău acolo, tu trebuie să fii cu noi!”. De ce spunea asta? Simplu, se vedea de la o poştă că eram în afara politicii editorial la RB, redacţie pe care o respect, însă pentru mulţi dintre oamenii săi care sunt şi acum acolo. De ce să mă mut la ziarul Timişoara? Pentru educaţia mea, pentru felul în care vedeam lucurile, rostul lor oamenii, viitorul, chiar dacă am fost prea încrezătoare în romantismul şi curăţenia sufletească a oamenilor –politicieni şi jurnalişti. În 1991 la ziarul Timişoara am făcut foarte repede ce îm plăcea…”.
Marcel Sămânţă, redactor la ziarul Timişoara: “Cuvintele mele le adresez cititorilor cărţii. Fiecare dintre noi ne povestim propria noastră variantă, despre ce a fost acolo, la ziar. Vreau să vă asigur că toate acestea variante sunt corecte. Ce s-a întâmplat în anii 1990 a fost o permanentă schimbare, a fost o situaţie fluidă”.
Redăm în final Cuvântul înainte al cărţii, care este extrem de emoţionant şi sugestiv:
“Cititorule, poate cândva aşteptai cu nerăbdare fiecare apariţie a ziarului Timişoara, sau poate doar ai răsfoit întâmplător paginile. Am scris mereu despre temerile şi speranţele tale şi ale noastre, ignorând ameninţările, încercările de intimidare şi denigrările din partea celor care ne-au furat istoria, dar nu şi viitorul. Însă am mers mai departe, din respect pentru noi înşine şi pentru tine, Cititorule. Despre noi însă nu am scris mai nimic. Azi, după 25 de ani de la începuturi, scriem noi cei de acum despre noi cei de atunci….!”
