Noul Cod Civil introduce, pentru prima dată în legislația noastră, instituția preluării datoriei, reglementând în mod expres ceea ce în practică se realiza prin diferite mecanisme juridice.
Astfel, obligația de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestație poate fi transmisă de debitor unei alte persoane fie printr-un contract încheiat între debitorul inițial și noul debitor, sub rezerva obținerii acordului creditorului în acest sens, fie printr-un contract încheiat între creditor și noul debitor, prin care acesta din urmă își asumă obligația.
Ca o consecință a realizării acordului de voință în sensul preluării de datorie se încheie un contract de preluare a datoriei în baza căruia noul debitor îl înlocuiește pe cel vechi, care, dacă nu s-a stipulat altfel este liberat de obligația de a plăti datoria, cu excepția cazului în care se dovedește că noul debitor era insolvabil la data la care a preluat datoria, iar creditorul a consimțit la preluare fără a cunoaște această împrejurare.
Pentru situația în care contractul de preluare a datoriei este desființat, Noul Cod Civil prevede că obligația debitorului inițial renaște, cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobândite de terții de bună-credință. Mai mult, creditorul poate cere daune-interese de la cel care a preluat datoria, acesta din urmă având posibilitatea de a opune unei asemenea solicitări dovada faptului că nu este răspunzător pentru desființarea contractului și pentru prejudiciile suferite de creditor.
Avocat Adela – Raluca Fara
CHSH Gilescu & Partenerii SCA
