Se petrec, cu fiecare altă zi, fapte tulburătoare, demne de atitudini stranii din partea oamenilor, de la demențe comportamentale până la fapte sublime, dar cel mai mult ne șochează ca persoanele din partea cărora așteptăm mult să nu ne dea nimic. Să ne dezamăgească. Așa cum o face Paisie, în funcție temporară de episcop-vicar la Timișoara, cel care ia din banii amărâților, nu dă, așa cum cere buna-cuviință.
Ne-am cam săturat de luxul și bolizii șefilor din BOR, ne-am cam săturat ca alții să fie, mereu, mai buni decât noi. În vreme ce întunecatul Paisie, cel numit în Argeș (de unde provine), ”al Drugarilor” (un fel de ”al lăutarilor”, al ”căldărarilor”), umblă în buzunarele preoților de mir și ale măicuțelor de la mănăstiri, în vreme ce alți prelați își fac case pe pământ, iar nu în cer, iată ce face Papa Francisc I, omul care înseninează planeta cu zâmbetul său. Francisc I a venit cu fața sa senină și cu umorul său bonom, ca un semn de la Bunul Dumnezeu că seriozitatea nu constă în numărul de linii ce desenează chipul încruntat al ”seriosului”, ci ca cineva care, oricât de trist ar fi în suflet, nu uită că zâmbetul de pe figură este semnul respectului față de starea de bine a celui de vis-a-vis, este semnul lipsei de frică de orice, în afară de cea față de divinitate. Se scriu și se fac multe presupuneri despre rolul în viața omenirii al noului papă, dar eu aș propune analizarea unor date ce nu par a fi neglijabile. Papa Francisc este originar din America Latină. În acest moment, populația latino-americană din SUA este reprezentativă, cu un număr de 52 de milioane, astfel încât, inclusiv în administrația locală, a doua limbă oficială este spaniola, fără ca cineva să facă vreun caz de asta, fără ca cineva să considere că asta ar însemna vreun pericol naționalist! În SUA, majoritatea populației este neoprotestantă, dar culoarea este dată de latinii catolici. Nu am putea, oare, întrezări chiar o politică de susținere a catolicismului într-o arie în care tradiția creștină are alte valențe? Modelul Papei Francisc I, modelul călugărului modest, senin și bun, adică modelul lui Hristos, acest model, ca și cel al preoților ortodocși din tradiția Bisericii Ortodoxe, este un nou început. În Cipru, Biserica Ortodoxă și-a oferit toate proprietățile statului, pentru a le vinde și a scăpa de datoria către FMI. Papa Francisc I propune omenirii un nou model de atitudine față de valorile materiale, raportate la cele spirituale, iar la noi, câte un Paisie, vicar lacom și pizmaș, construiește conturi de bani, cu destinație necunoscută, din salariile preoților și măicuțelor… Rușine! Rușine, Paisie, antimodel creștinesc, rușine, Paisie, care nu poți învăța nimic din modelele celor care și-au dat și viața pentru creștinism! Este Postul Mare, iar el, Paisie, umblă, disperat, după banii aducători de moarte!
