Acasă Politica Nu minorii au prioritate? Atunci cine?

Nu minorii au prioritate? Atunci cine?

DISTRIBUIȚI

Din nou voi prezenta, de astă dată cu mult mai multe detalii, în ancheta pe care o postez pe CorectNews, o situație incredibilă. În care procurori și judecători au omis, cu bună știință, cu rea credință sau din lipsă totală de profesionalism și conștiință să acorde cuvenita prioritate unor copii minori. Injustiția face victime și poate lăsa în urma ei cadavre.

Voi începe prin a consemna numele magistraților care se fac vinovați de traumele provocate unor copii și, la pachet, și de traume provocate celor mai apropiate rude ale acestora. Punem în discuție o dublă sentință vădit nedreaptă de condamnare la închisoare cu suspendare, dată de judecătoarea Diana Comșa – după căsătorie Ionescu Diana Anca, care între altele a fost anterior dovedită pe bună dreptate că a plagiat, cu semne de punctuație și greșeli gramaticale cu tot, o motivare pentru arestarea unui tânăr din Secuieni, după o altă motivare a unui alt judecător, dată într-un cu totul și cu totul alt caz. În speța pe care o prezentăm s-a prezentat Timiș Ioan, judecător la Oradea, autor al celor două sentințe de condamnare din 2021, cărora le cad victime nevinovate tatăl a doi copii minori și mama unui al treilea copil minor. Procurorul de caz a fost Antiohi Gabriel, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, promovat recent pe lângă Tribunalul Bihor.

Aparent, dar numai aparent, avem de-a face cu o dramă a unei familii, cu doi soți care nu s-au mai înțeles, s-au despărțit, fiecare dintre ei alegându-și un alt partener de viață, au divorțat, dar au continuat să-și dispute cei doi copii minori. Antrenând în această dispută procurori și judecători, care au ignorat că de fapt primează interesele copiilor. Aceștia au luat partea uneia dintre părți. Partea mamei, deși cele mai multe probe și cele mai concludente existente la dosar se îndreaptă împotriva acesteia. Iar culmea culmilor este că o condamnare la închisoare de patru ani a fost dată și împotriva noii soții a tatălui, împotriva căreia nu există nicio probă și care mai are împreună cu acesta și un copil de câțiva ani. Ce se va întâmpla cu această persoană? Ce se va întâmpla cu cei trei copii, dintre care cel mai mare, o fată, căreia vom continua să-i păstrăm anonimatul, a atins vârsta majoratului, studiază concomitent la două facultăți, între care și cea de Drept, dar nu va avea mijloace să se întrețină, în condițiile în care tatăl și mama adoptivă înfundă pușcăria?

Ce au ignorat cu desăvârșire magistrații, care, așa cum rezultă din dezvăluirea pe care o vom posta astăzi pe CorectNews, au pronunțat respectivele condamnări? Că întotdeauna prioritate trebuie să aibă interesul copiilor. Și, iată, pentru a dovedi cât de gravă este eroarea judiciară la care asistăm, eroare transformată în crimă, voi cita chiar din documentele instanței: „Drepturile copilului sunt stabilite prin Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989 și a fost asumată și de România prin adoptarea legii nr. 18 pe 1990 și care definește drepturile și principiile dezvoltării normale ale unui copil, garantând printre altele următoarele drepturi: copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament (…)”. La ce contacte firești mai au dreptul cei doi copii, în condițiile în care tatăl natural și mama adoptivă sunt aruncați după gratii timp de ani de zile? Pe parcurs mai apărând și o victimă colaterală, în vârstă de doar câțiva ani rezultând din cea de-a doua căsătorie a soțului condamnat.

Vă veți cruci desigur dacă veți avea curiozitatea să o citiți fie doar și pe diagonală dezvăluirea pe care am anunțat că o postez azi. Și pe care am de gând să o distribui pe unde pot în jurul orei 12.

 

Comentarii

comentarii