Aș vrea să scriu o odă. Unora li se va părea o exagerare sau o atitudine patetică. Desigur, nu se scriu ode despre filme, deși acest film ar merita. ”Între chin și Amin”, filmul lui Toma Enache, despre fenomenul Pitești, după cartea ”Fenomenul Pitești”, scrisă de Virgil Ierunca, care, la rândul său a fost inspirat de un timișorean. De poetul Ovidiu Cotruș, nepotul lui Aron Cotruș. Ovidiu Cotruș a fost deținut politic și a trecut prin tragedia închisorii comuniste de la Pitești. El este, de fapt, personajul cheie al cărții. Știu că… nu se știe asta, dar mi-am luat ”voie” de la Cer să scriu asta, să fac publică informația, pe care, chiar în anii 90 nu am folosit-o, la rugămintea cuiva, care, din păcate, nu mai este.
Seara trecută, într-o atmosferă care confirmă pe deplin spiritul Timișoarei, s-a lansat, la Capitol, filmul ”Între chin și Amin”, o capodoperă, în care redarea adevărului despre ororile comuniste, despre închisorile în care a fost distrusă intelectualitatea României, în anii 50, dar și arta, au ținut cu sufletul la gură aproape 1000 de oameni!
”Între chin și Amin”, un film la realizarea căruia statul nu a contribuit cu NIMIC, fără Ministerul Culturii (care a dat bani pe destul fantezii penibile), fără alte susțineri, s-a produs din resurse proprii și sponsori. Lansarea de la Timișoara a fost susținută de Primăria Timișoara, de data asta, domnul Nicolae Robu a făcut un gest lăudabil și în fața unor gesturi nobile e cazul să nu fim zgârciți cu aprecierile. În plus, cluburile Rotary din Timișoara, în special Rotary Club Timișoara și Ripensis, au susținut acest proiect, iar faptul de a fi și membru Rotary mă face mândră de prietenii mei. Amprenta Rotary pe un astfel de proiect dovedește, încă o dată, calitatea valorilor ce susțin mișcarea rotariană.
Actorii, minunații actori, întruchipând personajele filmului, redând durerea, iubirea, căldura, credința în Dumnezeu, prietenia, atașamentul, iertarea, au fost ca niște îngeri, fără să știe ce sunt! Vali V. Popescu, Ana Pârvu, Kira Hagi, Constantin Cotimanis, Sălceanu Bogdan, iată niște nume despre care sunt sigură că o să mai auzim.
În Sala Capitol, în seara zilei de luni, 14 octombrie 2019, a rămas o parte din sufletul meu. De fapt, a rămas umbra unei suferințe ce nu-mi aparținea, dar a aparținut totuși cuiva drag. Tatălui meu, Caius Petric, care a fost, pentru o perioadă. unul din cei care au trecut pe acolo. Unii au supraviețuit, la fel ca el, alții nu, dar la Pitești, comuniștii și securiștii amprentați de bestia sovietică, și-au dat dovada profundă a bolii sufletelor lor. Cu ei s-a făcut, în România, comunismul cel mai sinistru din Europa de Est. Prin ei, prin acei diavoli, continuă distrugerea României. Fiii și fiicele lor au, acum, ” fabrici și uzine”, păduri, funcții, sunt în pozițiile din care decid pentru noi.
Fenomenul Pitești, fără durere fizică, doar morală și psihică, are, într-un fel, o continuare perversă…
Toma Enache a realizat un film pe care toată nația trebuie să-l vadă! Cât mai curând!
Iată un film ce ar putea fi propus pentru Oscar 2021. România ar putea câștiga.
