”În zilele Revoluției din 1989, Muzeul Corului din Chizătău, încropit cu atâtea eforturi și sacrificii în anul 1957, a fost vandalizat, majoritatea pieselor expuse, între care și câteva neprețuite cupe din argint, de o inestimabilă valoare istorică, adevărate documente ale spiritualității românești pe aceste strămoșești meleaguri, dobândite în vremuri tulburi, sub administrația statului ungar, dispărând fără urmă. Nicio persoană fizică sau organizație nu a sesizat vreodată organele abilitate, pentru inițierea unei investigații și recuperarea obiectelor de patrimoniu.
Și documentul “Pro memoria”, descoperit de preotul Ioan Covaci în turla bisericii din Chizătău, în anul 1975, semnat de Trifu Șepețian în 31 august 1851, care atesta existența Corului din Chizătău, “pe patru voci melodios cântătoare”, predat în acel an Muzeului Mitropoliei Banatului prin preotul-muzeograf Mircea Lăutaș, a fost sustras, pentru a îmbogăți, probabil, o meschină și ilicită colecție particulară din țară sau de aiurea”, a relatat, pentru AGERPRES, prof. dr. Constantin-Tufan Stan din Lugoj.
Prof. Constantin-Tufan Stan este convins că piesele sustrase nu au fost distruse, ci se află în vitrinele private ale unor persoane care dacă și-ar da seama de adevărata lor valoare ar trebui să le restituie muzeului, pentru că acolo este ”adevărat lor casă”.
Potrivit acestuia, printre odoarele dispărute fără de urmă se află cea mai veche cupă din patrimoniul corului, acordată cu prilejul participării, în 17 septembrie 1882, la marele concurs coral prilejuit de aniversarea unui secol de la declararea Timișoarei oraș liber regesc.
”Cea de-a doua cupă de argint sustrasă în decembrie 1989 a fost atribuită Corului din Chizătău ca răsplată pentru obținerea premiului I, în 1888, la Lugoj, la concursul coral prilejuit de lucrările Adunării Generale a Societății pentru Fond de Teatru Român. Cupa de argint de la Recaș (1937) și Cununa jubiliară decernată în septembrie 1937, la împlinirea a 80 de ani de la întemeierea ansamblului sunt piesele mai noi, care au fost ‘desprinse’, în ultimul deceniu, din cununa de lauri a prețiosului tezaur”, menționează prof. Constantin-Tufan Stan.
El subliniază că întotdeauna Corul din Chizătău a reprezentat, mai ales pentru conștiința bănățenilor, un simbol spiritual de referință, fiind primul cor românesc constituit în secolul XIX.
De asemenea, profesorul lugojean a amintit că muzicologii bănățeni, dar și autoritățile au pregătit în 1956 sărbătorirea acestui cor, ”cea mai veche corală românească țărănească, născută sub oblăduirea bisericii ortodoxe, cu un rol major în afirmarea conștiinței naționale, conservarea și promovarea tradițiilor culturale românești bănățene și care, în 1957 urma să împlinească 100 de ani de existență, la apelul-inițiativă lansat de compozitorul timișorean Nicolae Ursu în plină epocă proletcultistă”.
Nicolae Ursu arăta Ministerului Culturii, între altele, că o manifestare atât de importantă trebuie pregătită ”din timp” și propunea ”redactarea unui volum omagial, comemorativ, în legătură cu istoria și activitatea corului, scoaterea unei medalii sau insigne comemorative, organizarea, în cadrul filialelor uniunilor de compozitori și scriitori bănățeni, a unui concurs literar și muzical pentru un cântec coral de masă legat de acest eveniment, adunarea materialelor documentare (piese muzicale), fotografii, ziare, articole vechi etc., privind corul și satul Chizătău, și organizarea, în cadrul căminului cultural, a unui mic muzeu local, dar și restituirea pieselor muzicale și istorice privind Corul din Chizătău, care au fost împrumutate, din încredințarea și pentru Conservatorul ‘Gheorghe Dima’ din Cluj (…)”.
Comentarii
comentarii
