Banatul Montan este o zonă de un magnetism sentimental contagios, unde natura a ţesut legende fabuloase pe care le oferă turiştilor la pachet cu lacuri misterioase, cascade ireal de frumoase şi alte minuni pe care mulţi experţi le-au plasat în topurile mondiale ale unicităţii.
Cascada La Văioagă, Lacul Ochiul Beiului şi Cascadele Beuşniţa sunt trei obiective apropiate, care nu trebuie ratate. Legenda spune că un bei foarte bogat, aflat la vânătoare pe aceste meleaguri, a întâlnit în Poiana Florii o ciobăniţă foarte frumoasă, de care s-a îndrăgostit pe loc. Beiul venea adesea să o întâlnească pe fată, dar când a aflat tatăl său de dragostea dintre cei doi, a hotărât să-i despartă. A trimis un călău să omoare fata care îi sucise minţile fiului său, iar beiul îndrăgostit şi-a găsit iubita înjunghiata în locul unde acum se află cascada Beuşniţa. În lupta cu ostaşii, beiul a pierdut un ochi, iar din locul în care a căzut acesta, a izvorât lacul ce-i poartă astăzi numele. Ochiul Beiului a vărsat multe lacrimi, după care beiul şi-a înfipt hangerul în inimă. Din lacrimile lui s-a format izvorul care îi poarta numele. Din deal, din marginea lacului, se varsă apele cascadei Beuşniţa. De asemenea, legenda spune că apele spumoase ale cascadei nu sunt altceva decât voalul de mireasă al frumoasei ciobăniţe. Cele două cursuri de apă se întâlnesc la câţiva metri de malul lacului.
Lacul Ochiul Beiului are un diametru de aproximativ 20 de metri şi adâncimea de aproape 8 metri, dar apele au un farmec aparte şi nu îngheaţă niciodată, deoarece în lac se află un izbuc care face ca apa lacului sa aibă o temperatură aproximativ egală vara şi iarna. Mai mult chiar, var, apa are în jur de 3- 4 grade, iar iarna, temperatura apei poate ajunge şi la 10 grade. Se spune că în noaptea de Sânziene, la Ochiul Beiului se strâng, se scaldă şi dansează ielele pădurii, iar localnicii leagă dispariţia celor plecaţi şi pierduţi prin pădurea virgină de puterea amăgitoare a celor şapte iele. Se mai spune că zona este bântuită de vrăjitoarele ce vin la cules de plante cu puteri miraculoase, între Sânziene şi Sfânta Mărie Mare (15 august), buruieni şi plante de leac crescute din lacrimile beiului.
La Ochiul Beiului se ajunge din Oraviţa, mergând spre Ciclova Română, aflată la 7 km, şi trecând apoi prin Ilidia, Socolari şi Potoc, ajungându-se la Podul Bei. Podul Beiului este locul unde se varsă râul Bei în Nera. Se părăseşte drumul forestier care duce mai departe prin Cheile Nerei şi, după trecerea podului, se merge spre stânga pe Valea Beiului. Marcajul este cu bandă albastră. La 2 km după pod, în dreapta drumului, se află un prim obiectiv turistic natural care încântă privirea, Cascada La Văioagă. Pentru a ajunge la cascadă (215 m), de la drum se coboară 15 m pe o cărare destul de abruptă. Căderea de apă este de-a dreptul spectaculoasă. Adunată în bazine cu margini de travertin, apa cade cu zgomot puternic de la 6 m înălţime.
Revenind la drum, se continuă traseul şi, după încă 2,5 km se ajunge la Cabana silvică Valea Beiului, cu loc de parcare şi păstrăvărie în apropiere. De aici şi până la Lacul Ochiul Beiului, cei aproape 2 km se fac în 45 minute. Se ocoleşte păstrăvăria, pe drumul ce urcă pe lângă poartă şi se continuă pe drumul forestier. Lacul este fascinant, de o frumuseţe cum rar v-a fost dat să vedeţi. Oglinda lacului îşi schimbă culoarea după vreme şi în timpul zilei, de la albastru deschis până la albastru verzui – închis. De la lac se urcă timp de aproape o jumătate de oră până la prima cascadă Beuşniţa, urmând poteca marcată. Prima cascadă este un adevărat monument al naturii, o cădere de apă spectaculoasă, de 15 m, de care vă puteţi apropia pe podeţul care traversează foarte aproape locul unde cade apa.
Pentru explorarea mai în amănunt a acestor zone se pot lua câteva nopţi de cazare la una din pensiunile din Sasca Română, unde preţul se apropie de 100 de lei pe zi, pentru cazare şi masă.
