Un articol cu accente vădit pamfletare, pe teme locale, a stârnit numeroase reacții părtinitoare, unele decente, altele de-a dreptul vulgare, câteva cetățenesc, sau corporatist proprietarde.
Cine pe cine conduce, cine este mai harnic, cine este mai curat, cine este mai mare spărgător de semințe, cine este mai mare iubitor de manele în spațiul public sunt câteva exemple din temele perene ale dezbaterii publice bazale și anonime care inflamează internetul de mare viteză al românilor. Lupta e mare: care pe care o trage mai tare celuilalt, mediul virtual suportă mult mai multe infamii prin comparație cu hârtia scrisă! Doar uneori patriotele locale invocă normele de civilizație, chiar cele universale!
Situația se complică pentru ”mândrul român” combatant pe internet, când se luptă pentru cei ieșiți ”afară”: faptele românașilor, fie olteni, fie moldoveni ori maramureșeni (etc) sunt căutate și analizate nu cu lumânarea, ci cu scaner-ul cel mai performant, de către poliția țărilor respective, de către media, mai ales cea de scandal! E rău asta, că ne ”persecută” străinii, când ne ducem să muncim la ei? Aș zice că este mai degrabă bine! Majoritatea celor ”testați” se dovedesc oameni normali, adică cinstiți și harnici, cu respect față de semeni, reușind prin muncă să se integreze cu brio în țara de adopție!
Din nefericire pentru țărișoară noastră, cel puțin deocamdată, puțini dintre cei așezați prin lume mai vor să se întoarcă acasă, fie în Banat, fie în Ardeal, fie în Moldova sau Oltenia!
Măcar de ne-ar spune cum este pe la ei, acolo unde este bine, cum fac cei de acolo ca să fie curat, să zâmbească și către necunoscuți, într-un cuvânt cum este să trăiești într-un loc civilizat, ce drepturi și obligații au, pe care acolo le respectă integral!
Departe de mine idealizarea acestui ”afară”: există și acolo diferențe între sud și nord, între est și vest… numai că pe acele meleaguri statele sunt ceva mai bătrâne în învățarea regulilor civilizației, iar cancerul comunist a fost tratat încă din fașă.
Revenind ”înăuntru”, nu ar fi mai bine să ne gândim că doar la anul, în 2018, vom avea 100 de ani de stat unitar (mă las de cei peste 2050 de ani ai lui Ceaușescu…), că avem doar 10 ani de când suntem parțial primiți în Uniunea Europeană?
Că, totuși, vorbim cu toții o limbă surprinzător de unitară, ”dulce și frumoasă”, care, dacă o învățăm temeinic, ar trebui să ne ajute să ne civilizăm în continuare, nu să ne acuzăm, înjurăm între noi?
