Primarul Ilie Bolojan, liberal iubit de oameni, a fost ales chiar și de către simpatizanții UDMR. Populația maghiară, într-un raport mult mai generos față de români, decât este la Timișoara, nu-i reproșează nimic, dimpotrivă, raportul dintre români și unguri este benefic orașului Oradea, o perlă a Transilvaniei. Chiar și felul în care se respectă normele de conviețuire sunt, de departe, mult mai elegante decât în alte orașe.
Malurile Crișului sunt curate, nu vezi niciun adăpost pentru oameni străzii, nici haine jerpelite ”uitate de sărmani”, ca să nu mai vorbim despre câinii vagabonzi. Zero. Nu există. Nu se strigă pe străzi, nu se țipă, iar fețele oamenilor sunt mai vesele decât ale noastre, ale timișorenilor. Cât despre politețea și rafinamentul comportamentale din restaurante, magazine, chiar în micile brutării cu pâine de casă (autentică), orice comparație ar fi stridentă! Oradea poate fi oricând atașată campaniilor pentru imaginea României, a unei Românii de care ne este dor, din care vrem să facem parte cu privirea semeață, directă, curajoasă.
Mi-e dor de Timișoara adolescenței, de orașul din proiecțiile noastre de după 90, când nici prin minte nu ne trecea că am putea fi atât de dezamăgiți, atât de revoltați, căutând recuperarea imaginii autentice a Timișoarei, ”sora mică” a Vienei, ”verișoara” Budapestei, căutând mereu ceea ce se risipește, nedrept, pe zi ce trece.
Orașul este sufocat de murdărie, suntem entuziaști atunci când plouă, de parcă ploaia, rebelă, ar putea spăla pe lângă praful depus prea mult, și o parte din gândurile noastre deja prea obosite. Timișoara va fi fără miresmele sale din mai, acelea ale teilor și salcâmilor romantici, copacii săi sunt la pământ, iar arbuștii orientali au un miros asiatic, de boală, un miros nepotrivit olfactivității noastre de câmpie bănățeană…
O vizită la Oradea este ca o mângâiere fină pe o mână muncită din greu. O ieșire la Oradea este o bucurie, iar gustul cafelei schimbă gândurile pesimistului în gama de optimism, de genul ”dacă nu se putea, acum se poate…”. Se poate să fim și mai dezamăgiți, se poate să fim și mai nerăbdători.
Da, se poate!
Timișoara poate fi din nou cum a fost?
Comentarii
comentarii