Compania Velocity a trimis o cerere de reziliere a contractului pentru terenul destinat unor viitoare (de acum, improbabile) facilităţi industriale
Realizat printr-un proiect european, cu aproximativ 11 milioane de euro, Parcul industrial reşiţean de pe Valea Ţerovei pare lovit de ghinion. După ce, luni de zile, firma Velocity din Reşiţa – producător în principal de biciclete, dar nu numai – a deţinut un teren foarte bine situat, de aproximativ cinci hectare, în parc, lucrurile par să se înfunde aici. După mai multe întâlniri programate şi reprogramate cu factori de decizie din primărie şi consiliul local, reperezentanţii Velocity au trimis o cerere de reziliere unilaterală a contracului cu administraţia locală. Viceprimarul Reşiţei, Ioan Crina, s-a declarat, marţi, la şedinţa Consiliului Local al Reşiţei, sceptic în legătură cu viitoarea colaborare cu Velocity. Crina, care a şi prezentat această situaţie consilierilor, spune că, potrivit societăţii respective, nu mai există bani pentru viitoarele investiţii. Iar în aceste condiţii, observă Crina, administraţia locală trebuie să suporte toate daunele. Ar fi, acesta, un nou insucces în legătură cu investiţiile la Reşiţa, insucces pe care nici nu ştim cui să-l atribuim. Unei administraţii inerte, împotmolite, cumva după chipul şi asemănarea celor din „fruntea trebii”, în discuţii, paradiscuţii, întâlniri, seminarii, cetăţeni de onoare şi altele asemenea sau unor afaceri fără perspectivă, poate incorect calculate, fără viziune sau interes economic. Greu de spus. Cert este că, aşa cum afirma Ioan Crina, parcul ar trebui eliberat, pentru că el a fost până acum „pavat doar cu bune intenţii (n.n.)”. Dar şi eliberat, ne va folosi la ceva? Poate. Aşa cum arăta consilierul Costel Mihăilă, preşedintele de şedinţă, marţi, e nevoie de un apel la toţi investitorii reşiţeni, de la cei mai mici până la cei mai mari, pentru a veni alături de administraţie şi pentru a face, chiar împreună, afaceri bune la Reşiţa şi, mai ales în Parcul industrial. Apelul vine, însă, din structura, să-i spunem legislativă, a primăriei, dar rămâne ca şi executivul să înceapă să gîndească asemănător.
