CITEŞTE ŞI: La Prefectură şi la CJ Timiş, Iepuraşul a sosit mai repede… în portbagajele maşinilor şefilor – FOTO & VIDEO
Mieii rămâneau în portbagajele angajaţilor din Prefectura Timiş şi CJ Timiş, până la „ noi ordine”. Erau duşi apoi spre destinaţii, pe care colegul meu nu le-a mai urmărit, îi lipsea…” aparatura”. Mielul – cadou de Paşti este, în sine, un gest foarte frumos, prietenii fac asta între ei, în cazul în care au posibilitatea. Nu asta e problema. Problema este sfidarea. Aroganţa. Tupeul de a transforma spaţiul public în piaţă de animale. Colegul meu a pus materialul pe ediţia online, însoţit de un film, materialul nostru nu se află şi pe ediţia tipărită, din motive pur tehnice. Ce este amuzant? Mai întâi: telefonul purtătoarei de cuvânt, Daniela Baranga, a Instituţiei Prefectului, care mi-a transmis personal, pe un ton agresiv şi nepoliticos, că „dacă nu retractaţi, dl prefect Băcală vă va da în judecată. Sau, dacă aveţi probe, îl dăm afară pe cel care a luat şpagă, cum spuneţi voi!” „De altfel, a mai continuat comunicatoarea (!?), acele maşini din fotografii sunt ale Consiliului Judeţean”. Hooop! Adică, domnul prefect Băcală este gata să se dezică de şefii lui din CJ Timiş? Frumos, ca în politică. Revenind la tema noastră: angajaţii celor două instituţii nu s-au sinchisit să facă schimbul măcar într-un loc privat. Nu le-a păsat că erau fotografiaţi, pentru că sfidarea este prea mare „domnişoară” ca să mai compună deplasări în locuri private, ferite de ochiul public. Nu mai conta nici măcar faptul că este de notorietate interesul presei pentru acest gen de întâlniri, în preajma sărbătorilor. Nu suntem ipocriţi. Nu suntem nici vegetarieni absoluţi, ne plac mieii de Paşti, dar nu putem să nu arătăm lumii că cine primeşte azi un ou, mâine acceptă un BOU!. Este o veche înţelepciune românească, prea mult probată pe aria mioritică. Pentru că am „îndrăznit” să arătăm trocul cu miei, de pe lângă Prefectură şi CJT, cu şi din maşinile acestora, suntem ameninţaţi cu procese în Justiţie. Nu plângem, am trecut prin multe de acest fel, am avut şi ameninţări şi procese, dar şi câştig de cauză. Ştiţi de ce? Pentru că am făcut ceea ce în drept se numeşte „proba verităţii” . Numai că purtătorii de cuvânt ai instituţiilor publice, unii foşti jurnalişti, habar nu au ce înseamnă asta. Nu de ei ne pasă nouă, ci de cei care-i văd pe aleşii şi numiţii neamului cum se prefac că habar nu au despre ce vorbim. Bună treabă, frumoasă primăvară…
Comentarii
comentarii