Sub genericul Personalități bănățene, Muzeul Național al Banatului Timișoara face o prezentare realistă cu date concrete a contelui Claudius Florimund de Mercy – un nume de floare uitat de timișoreni?
Printre multe alte merite, el este și
apărător feroce al frunzelor de dud. Timișorenii îndrăgostiți de istoria orașului
lor știu că, imediat după eliberarea Timișoarei de sub turci, Eugeniu de Savoya
îi oferă funcţia de guvernator militar contelui de Mercy (1666-1734).
Poate știu mai puțin că Florimund — un prenume pe care unii îl traduc ca
„florile lumii” — trimite la Viena, în 12 iulie 1717, concepția sa despre
organizarea cetății ce poartă un titlu de neimaginat astăzi: „Proiect modest de
organizare a Banatului Timişoarei” – explică cercetătorii de la MNB Timișoara.
După aprobarea proiectului, s-a întocmit „Comisia de organizare a Ţării Banatului”, sub conducerea contelui Mercy.
În 1723 a întocmit o hartă foarte detaliată a Banatului, astăzi, un document foarte important pentru istoriografia bănăţeană, întrucât atestă existenţa a numeroase localităţi bănăţene care au supravieţuit perioadei de dominaţie turcească şi implicit a continuităţii românilor în Banat. Tot în acelaşi an a început fortificarea Timişoarei.
Contele Mercy a dus o politică de colonizare a Banatului în conformitate cu politica mercantilistă a Casei Imperiale, de asigurare a forţei de muncă necesare valorificării resurselor naturale. S-a ocupat de aducerea primilor colonişti (în special germani şvabi, dar şi francezi, italieni, spanioli etc.) în Banat.
Primii dintre ei au venit chiar în 1717, apoi sub Mercy s-a desfăşurat prima parte din perioada „carolină” de colonizare.
Pentru o bună administrare a provinciei ce avea centrul la Timişoara, aceasta a fost împărţită în unsprezece districte: Timişoara, Cenad, Ciacova, Becicherec, Panciova, Vârşeţ, Palanca Nouă, Lipova, Lugoj-Făget, Caransebeş, Orşova cu Almajul.
La 25 aprilie 1723 a început reconstrucţia cetăţii Timişoara, care s-a încheiat abia în anul 1765.
În 1728 a dat startul canalizării râului Bega, prin care urmărea asanarea terenurilor inundabile din jurul Timişoarei, pentru a putea fi exploatate în agricultură. Apoi l-a prelungit până în Serbia de azi şi l-a făcut navigabil, asigurând astfel Timişoarei un canal navigabil, indispensabil pentru dezvoltarea sa economică ulterioară. A regularizat nu doar cursul Begăi ci şi al Timişului.
Preocupat de ridicarea economiei Banatului, Mercy a spirjinit industria, mineritul şi a introdus în Banat cultura plantelor industriale. A încercat să introducă cultura viermilor de mătase, pentru care a adus special maeştri italieni şi a dispus plantarea de duzi de-a lungul drumurilor.
Cei care distrugeau duzii erau aspru pedepsiţi, uneori chiar cu moartea!
Colonia italiană „Mercydorf”(satul lui Mercy), astăzi satul Carani, a fost înfiinţată de el şi i-a purtat numele. Nașterea cartierului timișorean Fabric i se datorează tot lui.
Ca o ultimă coincidență a numelui său floral, acesta a murit în 1735, în Italia, lângă Parma, orașul care a dat nume violetelor africane – conchid specialiștii de la MNB Timișoara.
