Puțini știu, chiar și dintre săcoșeni, despre peștera de la Sacoșu Mare, comuna Darova, o localitate la circa 22 de kilometri de Lugoj, aflată la limita dintre județul Timiș cu județul Caraș Severin.
Această peșteră, numită de săteni “Butoara din dos”, se află la câțiva km de Sacoșu Mare, în pădurea Strâmtura, de lângă Grindu Petri, spre satul Duleu. În acest moment gura peșterii este acoperită cu pământ, dar există mai multe persoane care au fost în interiorul ei, dintre care și subsemnatul. În peșteră se intra târâș circa 2 metri, după care se deschidea un culoar înalt de peste 2 metri și lat cam tot așa. La circa 5 metri se desprindeau trei galerii. Galeria din stânga era surpată și plină de pietre, iar celelalte două galerii continuau circa 25 de metri. În galeria din mijloc se aflau bucăți de lemn înfipte în pământ, care pe vremuri susțineau o masă. Culoarul drept se oprea brusc și pe pereți erau urme de piroane bătute pentru a se agăța diverse lucruri. Peștera a fost săpată de mâna omului și urmele de târnacop și alte ustensile de săpat se vedeau pe pereți. O legendă din Sacoșu Mare se referă la culoarul surpat că ar fi o galerie care merge pe sub dealuri până la conacul din Valea Pai, o localitate lângă Duleu, la circa 15 km de peșteră.
Lângă “Butoara din dos”, la câțiva metri, se află un izvor, care a fost botezat de localnici “Izvorul rece”, deoarece fie vara cât de călduroasă apa izvorului era permanent rece de parcă ai fi scos-o atunci dintr-un frigider.
Profesorul Petru Drăgan din Sacoșu Mare a vizitat de foarte multe ori “Butoara din dos”. Tatăl său era pădurar în pădurea Strâmptura și cantonul era la circa 300-400 de metri. El mi-a relatat că tatăl său îi povestea că prin anii ’50 în peșteră se intra în picioare și când veneau șefii în control, în plină vară, serveau masa pe culoarul din mijloc. Profesorul a mai spus că originea acestei peșteri ar fi de pe vremea împărătesei Maria Tereza și a fost săpată de mâna omului pentru extragerea grafitului, care domină în această zonă.
O altă legendă din Sacoșu Mare se referă că această peșteră era un loc de refugiu pentru femei, băieți și tinerele fete pe vremea turcilor. Turcii făceau raiduri prin satele din zonă în căutare de fecioare pentru haremul sultanului și băieți pentru trupele de ieniceri și spahii.
Săcoșenii mai vorbesc că în această peșteră s-ar fi ascuns haiducii moderni din perioada 1940 – 1952, Dârloni, Chera și Telefon.
Cert este un singur lucru, această peșteră ar putea deveni o atracție turistică pentru cea mai săracă comună din jurul Lugojului, dar acest lucru depinde de Consiliul Local Darova și de primăria comunei. Să sperăm că edilii locali vor face un drum pentru a se putea vizita această peșteră, unică în felul ei.
