Clubul Rotary Timișoara și Primăria Timișoara au a organizat în ultimele zile două dezbateri pe tema organizării serviciilor sociale la nivelul orașului. La cele două evenimente au participat reprezentanți ai Primăriei și ai mai multor organizații non-guvernamentale. Cu toate aceste nu s-a ajuns încă la nici un rezultat concret.
”În situația creată de felul în care au fost afectate serviciile sociale ale ONG-urilor din Timișoara este cazul să facem câteva observații”, spune Petru Ilieșu, președintele Fundației Timișoara ’89. ”S-a afirmat mereu ca restricțiile și blocajele apărute în finanțarea ONG-urilor de către Primărie sunt o urmare a măsurilor impuse de Curtea de Conturi. Această afirmație a început să sune în mod repetat ca o explicație ce are menirea să ne abată atenția de la felul în care s-au reformulat convențiile de finanțare a serviciilor sociale. Dacă la originea noilor clauze stau recomandările Curții de Conturi e bine să precizam pentru cei care nu cunosc în detaliu situația, că nu către ONG-urile care oferă servicii sociale s-au dirijat generos fonduri considerate ca discutabile din punct de vedere legal, ci pentru cu totul alte domenii unde interesele publice s-au suprapus peste cele private.
Nu credem că este firesc să se arunce „vina” pe Curtea de Conturi pentru felul în care a evoluat în ultimele luni relația autorităților locale cu ONG-urile sociale, organizații umanitare care au fost pur și simplu puse în fața unor decizii fără ca în prealabil să fie înștiințate de consecințele noilor condiții impuse prin convenții. Consensul nu a contat și nici nu contează.
Și nu Curtea ce Conturi a determinat lipsa de comunicare dintre administrație și ONG-uri. Nu Curtea de Conturi ar fi avut rostul să ne anunțe abia în luna februarie 2016 că subvențiile pentru lunile decembrie 2015 și ianuarie nu vor fi plătite serviciilor sociale (deși există un contract legal în acest sens). Nu Curtea de Conturi a creat ambiguitatea urmată de promisiuni vagi și indecizii repetate în condiția de partener a Primăriei cu ONG-urile prestatoare de servicii sociale și a respectării clauzelor convențiilor de parteneriat pe anul 2015. Nu Curtea de Conturi a pus ONG-urile sociale în postura penibilă de a provoca o serie de întâlniri cu reprezentanți ai Primăriei și ai departamentelor implicate în această relație, acum plină de anxietate, garnisită cu întâlniri ineficiente, tensionate și lipsite de rezultat. Nu Curtea de Conturi a comunicat cu un an întârziere, lista cu cheltuielile eligibile din fondurile alocate fiecărui serviciu social oferit de ONG-uri, lăsând în degringoladă diversele segmente din buget și generând controverse tocmai între cei care sunt trimiși în teren de către Direcția Socială pentru a inspecta ONG-urile. Nu Curtea de Conturi este responsabilă de felul în care se poartă dialogul cu ONG-urile, de tergiversările și zbuciumul steril al celor care nici până în acest moment nu au o viziune clară asupra felului în care se pot rezolva unele aspecte ale problemelor ivite în urmă cu aproape un an și abia acum generatoare de consecințe critice pentru unele dintre serviciile sociale.
Realitatea este că în ultimele săptămâni am fost martorii și subiectul unor contradicții (ceea ce este valabil pentru unii – în același context – poate să nu fie valabil pentru alții); a trebuit să constatăm absența unei gândiri unitare; să punem în discuție măsuri și propuneri luate fără consultarea specialiștilor din ONG-uri și chiar să înghițim acuzații la adresa noastră, ca „provocatori” ai unui curent ce poate clătina stabilitatea unor departamente din Primărie. Am asistat chiar la autovictimizarea unor angajați cărora noi le-am fi provocat suferințe și angoase, ceea ce este cu totul deplasat, vis a vis de suferințele și angoasele pe care aceștia, dintr-o incapacitate de comunicare și abordare logică și responsabilă a legislației, ni le-au provocat nouă, ca lucrători direcți în serviciile sociale, ca să nu mai vorbim despre efectul nefericit al condițiilor de subvenționare asupra unui număr mare de beneficiari sau serviciilor in sine.
Toată această tevatură, cu manifestările sale publice dar și cu frământările din culise; cu prudența și eschivările funcționarilor dar și cu insensibilitatea unor personaje publice față de domeniul social, denotă nu doar desconsiderarea rolului de partener al ONG-urilor ca reprezentanți ai societății civile în compoziția comunității ci și lipsa de înțelegere și empatie față de persoanele defavorizate, asupra cărora, în definitiv, se răsfrânge această atitudine.
Observăm cu dezamăgire și îngrijorare că ne scufundăm într-o perioadă în care nici măcar aparențele nu mai contează iar haosul legislativ combinat cu lipsa de eficiență a funcționarului public își pune amprenta asupra standardului de viață al comunității și al imaginii pe care aceasta ar trebui să o ofere în interior și în exterior.”
