M-am simţit ca atunci când, acum un an, mă uitam prin geamul taxiului ce mă ducea la hotelul unde urma să stau pentru o noapte în Kuala Lumpur. Taxiul a încetinit şi s-a oprit. Fix acolo unde nu vroiam. În faţa hotelului erau vreo cinci travestiţi care îşi ofereau „carnea” spre vânzare, iar peste drum patru tipi într-o maşină decapotabilă americană care ofereau droguri de parcă erau la piaţă. Am auzit ca prin vis glasul şoferului de taxi: „Sunteţi sigur că aici aveţi rezervare?”. Am îndrugat un da şi mi-am luat bagajul… Şi am intrat… duminică seara… în Piaţa Roosevelt… Spectacolul de la Sala 2, al Teatrului Naţional Timişoara, a avut sala plină, iar scena a fost inundată de energie şi de poveşti…
Marţianul lui Bibi
Un decor brazilian, unde poliţiştii se opresc la o bere să-şi tragă sufletul într-un bar plin de fum şi de plăceri permise în spaţiul Pieţei Roosevelt. Poliţistul îşi caută fiul, dealer de droguri, şi-ar fi dorit să fi fost consumator (aşa mai scăpa), fiul care are acelaşi vicu ca şi el: dependenţa de portocale. Mai multe poveşti se întrepătrund în spectacolul prezentat de actorii TNT, deşi fiecare istorisire e specială în felul ei. Cea a doameni cu pisici a cărei singură prietenă este un travestit trecut – de altfel singurul (sau singura) care nu o acuză că pute din pricina pisicilor prea multe pe care le creşte, până într-un final, când sursa putoarei – cancerul care o rodea de vie – o duce pe preiubitoarea de pisci în cimitirul săracilor. Şi travestitul îşi aminteşte cum, de mic copil, a fost violat şi şi-a petrecut copilăria cu soldaţii americani, numai cei care erau „poponari”. Povestea marţianului care a petrecut o noapte cu Bibi, ori Suzana cu glezna ei storcătoare de lacrimi. Un spectacol care dă cu tabu-urile de pământ…
Dependenţa…
Ilegale, imorale, dăunătoare sunt toate, dar la fel de adevărate şi recente în viaţa oraşelor europene, a celor asiatice, latine ori slave. Un păienjeniş de poveşti, întâmplări, triste, vesele, ruperi de ritm şi cântece, toate se află în Piaţa Roosevelt, în spectacolul de la Sala 2. Un spaţiu neconvenţial, plin până la refuz duminică, de 3 martie. 5 lei e biletul pe… pernuţă, dar ajungi până la urmă să stai pe scaun. 20 de lei e biletul cu loc. Mai mult decât… puţin pentru efortul depus de actori şi tot ce s-a întâmplat acolo. Luminile au fost puse aşa cum trebuie, decorurile de-a dreptul fantastice, iar replicile şi mişcarea scenică au fost în ton cu spectacolul, cu atmosfera, fără să te revolte ori să te plictisească.
Un spectacol de peste două ore care te ţine tot timpul atent şi îţi pune atenţia distributivă la grea încercare. Un spectacol de Radu Afrim, pe un text de Dea Loher, decoruri de Iuliana Vâlsan, cântece compuse Vlaicu Golcea. Interpretează Călin Stanciu jr., Andrea Tokai, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Cătălin Ursu, Marius Lupoianu, Irene Flamann Catalina, Alina Reus, Romeo Ioan, Cristian Szekeres, Cristina Pădurariu (flaut, voce), Paula Maria Frunzetti.Un spectacol care a avut premiera în 2009 şi care în 2013 se joacă cu sala plină ochi. Un spectacol care dă dependenţă.
