Însă se pare că nu a fost de ajuns, deoarece Lizica Mihuţ reuşeşte să recidiveze. Sub egida prestigiosului Festival de Teatru Clasic din Arad a avut loc în 22 octombrie o nouă lansare de volum purtând aceeaşi semnătură, Lizica Mihuţ. Este vorba despre volumul „Mişcarea teatrală arădeană după înfăptuirea Marii Uniri”, scoasă din nou în Editura Academiei, care în 900 de pagini reuneşte aceleaşi vechi texte cu care autoarea ne-a obişnuit şi în primele apariţii editoriale, completate cu fotografii, interviuri şi alte materiale pe care le-a cules din alte cărţi, cum ar fi de exemplu volumul „Teatrul arădean-privire istorică”, 1998, Editura Multimedia Arad, scris în anul 1998 împreună cu Ovidiu Cornea, fost director al Teatrului de Stat din Arad (unde Lizica Mihuţ continuă cu textele sale clasice despre istoria teatrului arădean, găsite pe larg în volumele amintite anterior iar coautorul semnează o transcriere seacă a programului de spectacole al teatrului arădean din câteva decenii de activitate).
Lizica Mihuţ continuă plagiatul pe teme de teatru, sub acoperirea Academiei Române şi sub oblăduirea academicienilor Eugen Simion (fost preşedinte al Academiei) şi Marius Sala (căruia Lizica Mihuţ i-a aranjat o lansare de carte la Arad pentru fiica sa, Iulia). Însă plagiatul rectorului cu pretenţii de literat şi om de teatru nu se opreşte aici. El poate fi exemplificat şi prin aşa-zisa ei operă ştiinţifică, dar asupra acestui aspect vom reveni, ca şi asupra a ceea ce se ascunde cu adevărat sub bombasticul CV asumat de ea şi care i-a adus un nemeritat prestigiu de savant.
Comentarii
comentarii