În ciuda aparențelor, cei care sunt identificați și puși la stâlpul infamiei nu reprezintă decât plevușca. Și, când spun acest lucru, mă refer la cât anume și în ce fel se recuperează din marele jaf, care a avut loc împotriva avuției publice, în ultimii douăzeci şi cinci de ani. În orice minut am dori să observăm un rezultat adevărat, vom descoperi că uriașul spectacol la care asistăm nu reprezintă decât un foc de paie. Românii, în această manieră, nu își vor vedea, în veci vecilor, recuperate nici a mia parte din furturile cărora le-au căzut victimă.
Prima impresie pentru orice extraterestru care ar accesa canalele noastre de știri este că, într-un stat numit România, se petrece un fapt de-a dreptul revoluţionar. Că o echipă de procurori curajoși, în frunte cu o distinsă doamnă, Laura Codruța Koveşi, au luat, în fine, taurul de coarne. Și dau cu el de pământ astfel încât, la capătul întregii operațiuni, atunci și când va exista un capăt, vom avea o Românie curată. În care omul și-ar putea lasă portofelul la colțul străzii, cel puțin o săptămână, fără ca din el să dispară ceva. Dimpotrivă. Am putea găsi în plus dobânda. Și apoi, o generație-două, cu lecția învățată, ar omite să mai fure clanța atunci când pleacă de la servici.
Nu este oare adevărat că nici cei mai temuți reprezentanţi ai celor mai temute instituții ale statului nu scapă de brațul lung și drept al legii? Iată! Un prim-ministru a făcut închisoare. Un viceprim-ministru tocmai a ieșit și se spune că urmează să se întoarcă pentru un prezumtiv plagiat sau pentru o prezumtivă infracțiune, numită „Loteria 2”. Câteva guverne se plimbă și ele prin penitenciarele patriei. Și o bună parte din Parlament. Chiar și șefa mafiei din Parchet, până mai ieri temuta Alină Bica, a ajuns să fie luată cu huă, într-un penitenciar de femei de la Târgşor. Fostul președinte al României stă și el în vârful securii, fiindu-i pregătite câteva dosare voluminoase. Nici primul președinte al României nu stă prea bine, pentru că, iată, s-a redeschis dosarul Mineriadei. Sirena a sunat până și la Bancă Națională a României, unde, până una-alta, puternicul guvernator, Mugur Isărescu este cercetat de ANI. Cum s-ar spune, se află în camera de decompresie. Tocmai a zburat și un cap al Curții Constituţionale. Ca de altfel şi unul dintre conducătorii CSM, care ce făcea? Fişe false de pontaj pentru colegii săi. Ca să vezi! Creierul justiţiei lucrează la copy-paste. Și așa mai departe. Această listă poate continua la nesfârșit, dar fără a-i omite pe majoritatea președinților de Consilii Județene. Nu-i așa că arată bine?
Nu este așa că faimoasa operațiune „mâini curate”, din Italia, este floare la ureche față de deceniul răfuielii administrat de DNA-ul românesc? Nu este adevărat că până și exigenţii critici ai României au început să-și facă cruci, mirându-se de performanțele „celei mai curajoase femei din lume”, cum a fost calificată doamna Koveşi de către partenerii noștri de la Washington. Și, totuși, eu unul am îndrăzneală să afirm că asistăm la un mare fâs.
Principalul obiectiv al legii penale este cel de a apăra viața, integritatea și avuția individului și a comunității în care acesta trăiește. Are cineva sentimentul, în această țară, că este mai protejat decât în trecut? Sunt românii mai siguri decât în trecut că nu sunt supuși, de către persoane certate cu legea, violențelor de tot felul? A scăzut oare, în vreun fel, uriașa hemoragie la care asistăm de douăzeci şi cinci de ani? Se fură mai puțin de la stat? A fost recuperat, cu adevărat, ceva? Dacă analizăm rapoartele Curții de Conturi a României, vom constata, fără a fi neapărat buni socotitori, că anual se evaporă din avuția publică, pe diverse căi, între 10-20 miliarde de euro. La fel se întâmplă dacă luăm la rând marile domenii în care știm că s-au săvârșit infracțiuni. În care au fost date marile și capitalele lovituri. Cum ar fi, iată, pentru a folosi un exemplu mai recent, faimoasele despăgubiri încasate de samsari, ca urmare a așa-ziselor reconstituiri ale drepturilor de proprietate.
Ei bine, nu se recuperează mai nimic și nici nu se previne mai nimic, în ceea ce privește jaful viitor, întrucât nu acesta este scopul urmărit de tandemul SRI-DNA. Scopul este doar acela de a instaura frica, prim mimarea luptei împotriva marii corupții și de crea locuri vacante în instituții cheie ale statului. Care urmează a fi ocupate de oamenii sistemului. Pur și simplu, asistăm la un schimb total al garniturii de conducere și, total paralel cu angajamentele și cu eforturile pe care le face noua instituției prezidențială.
Banii jefuiți de la români, probabil de ordinul a câteva sute de miliarde, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, au plecat, în general, afară. De cele mai multe ori, în complicitate cu așa-zișii „asasini economici și financiari”, livrați, cu generozitate, României de către partenerii noștri euroatlantici. Prin intermediul sau fără intermediul FMI și Băncii Mondiale. Din această uriașă sifonare s-au îndestulat, firește, și o serie întreagă de borfași locali. Cei mai mulți dintre aceștia sunt intangibili. Ei fac parte din servicii. Din serviciile secrete ale statului. Alții sunt, încă, dintr-un motiv sau altul, menținuți deasupra apei de către aceștia, pentru ca, la nevoie, să poată fi cineva sacrificat astfel încât, în spatele scenei, operațiunea să continue, în timp ce spectatorii năuciți aplaudă viitoarea presdigitaţie. În baza principului vaselor comunicante, o bună parte din averea românilor s-a topit.
Și se topește în continuare. În timp ce o ascultăm pe Laura Codruța Koveşi debitând, la televizor, povești de adormit copiii.
