În urmă cu 30-40 de ani, sfatul medicului către pacientul care se plângea „de oase şi de articulaţii” era de obicei unul liniştitor: ai reumatism. Reţin recomandarea unei foste doctoriţe de la Cabinetul studenţilor medicinişti către un amic de vârstă: „Ai reumă, de reumă n-o să mori niciodată”. Chiar dacă nu mori pe loc, aşa cum sunt cazurile dramatice din cardiologie sau neurologie, reumatismul este cumplit, mai ales dacă este degenerativ.
Despre poliartrita reumatoidă au vorbit recent medicii români la o reuniune de specialitate, care au punctat lucruri îngrijorătoare: 30% din populaţia adultă a Europei suferă de boli reumatice, care reprezintă cea mai frecventă formă de boală cronică pe continent; 50% din populaţie prezintă durere musculo-scheletică; 20% din consultaţiile din medicina primară sunt destinate afecţiunilor osteo-articulare.
Boala afectează mai mult femeile decât bărbaţii, în raport de 3 la 1, iar dacă nu este recunoscută şi tratată la timp, conduce la modificări ireversibile, chiar o distrugere completă a articulaţiilor, deformări care produc un handicap major.
În Romania, 1% din populaţie (vreo 200.000 de persoane) suferă de artrită.
Unul dintre pacienţi, Ovidiu Constantinescu, a povestit cu ce se confruntă persoana atacată de această suferinţă: „Dureri care durează zile, luni întregi. Nu ştii când încep şi când se termină. Ai o diminuare drastică a lucrurilor pe care poţi să le faci, începând cu igiena personală. Distrugerea unor încheieturi, stări de ameţeală, oboseală, scăderea puterii de concentrare. Este nevoie ca pacientul să fie trimis cât mai urgent de la medicul de familie către reumatolog pentru consultare temeinică şi prescrierea tratamentului. (…). Să nu fie umilit (…). Să nu fie chemat la comisie în mod inutil” (…). Am proteze la ambele şolduri. Nu e nevoie să vin la comisie să vadă dacă mi-au crescut şoldurile la loc. Nu sunt recif, nu îmi cresc şolduri la loc. Am tije de titan”.
Poliartrita reumatoidă netratată sau tratată necorespunzător are de obicei o evoluţie severă şi progresiv agravantă, generând durere şi inflamaţie articulară, distrucţii osteo-cartilaginoase definitive şi handicap funcţional semnificativ. Peste 50% dintre pacienţi îşi încetează activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar la 10% din cazuri apare o invaliditate gravă în primii 2 ani de evoluţie – spune conf. dr. Cătălin Codreanu de la Centrul de Boli Reumatismale (UMF Bucureşti).
La Timişoara există din 2011 Centrul de perfuzii, amenajat în incinta Clinicii de balneofizioterapie, fiind dotată cu saloane cu câte două paturi, unde bolnavii pot fi trataţi şi monitorizaţi.
Pacienţii diagnosticaţi cu afecţiuni de acest fel au acces la terapie biologică, modernă, pusă la dispoziţia bolnavilor prin Programul Naţional aprobat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate.
Ei pot beneficia de această formă de tratament după ce au încercat toate tratamentele clasice, fără rezultat.
Centrul de perfuzii din Timişoara cuprinde şi spitalizare de zi, unde pacientul poate fi monitorizat, fiind singurul de acest fel din vestul ţării.
